Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Tăria oricărui neam e familia

Tăria oricărui neam e familia

Tăria oricărui neam e familia

 

Dacă lumea de azi e stricată şi se strică mereu, apoi pricina acestui lucru e tocmai faptul că s-a stricat viaţa familială, iar viaţa familială s-a stricat pentru că oamenii de azi nu-L cunosc pe Mântuitorul şi nu trăiesc o via­ţă cu El şi cu Evanghelia lui. … În casa inimii oamenilor au intrat patimile cele rele şi a ieşit Mântuitorul, de aceea au ieşit din casa lor bucuria şi fericirea vieţii familiale. …Se zguduie azi din temelie morala popoarelor şi a lumii tocmai din pricină că s-a stricat curăţenia şi moralul vieţii familiale. Tăria oricărui neam e familia

Ceva despre viaţa familială

Imaginea de mai sus îi arată pe strămoşii noştri Adam şi Eva după ce Dumnezeu i-a scos din rai şi i-a lăsat în lume ca „prin sudoarea feţei lor să-şi câştige pâinea cea de toate zilele”. Şi a zis Dumnezeu către Adam: „Blestemat să-ţi fie ţie pământul, întru necazuri vei mânca dintr-însul în toate zilele vieţii tale… spini şi pălămidă va răsări ţie şi în sudoarea feţei tale vei mânca pâinea ta”… Iar către Eva a zis: „Înmulţind voi înmulţi durerile tale şi în dureri vei naşte fii”. (Citiţi pe larg la Facere, cap. 3)

Aşa i-a pedepsit Dumnezeu pe Adam şi pe Eva, dar bine să băgăm de seamă, nu cumva să credem că munca li s-a dat lui Adam şi Evei numai ca o pedeapsă cerească. Munca li s-a dat lui Adam şi Evei şi ca un ajutor sufletesc; li s-a dat spre sănătatea lor trupească şi sufletească. Toţi învăţaţii vremilor trecute şi vremilor noastre sunt de aceeaşi părere, că munca întăreşte sănătatea trupească şi sufletească a omului. Dumnezeu a pedepsit neascultarea lui Adam şi a Evei cu necazurile traiului vieţii, dar, în schimb, ca un Dumnezeu milostiv, le-a dat şi o bucurie, o mângâiere, o fericire pământească. Această bucurie este viaţa familială. E greu traiul vieţii pentru un bărbat, e grea viaţa pentru o femeie, dar, în schimb, Dumnezeu a dat omului o mare bucurie în mijlocul vieţii familiale. Dacă este în această lume o bucurie şi o fericire lumească, apoi aceasta este viaţa familială, farmecul vieţii familiale.

Dar nu orice viaţă familială este o bucurie şi o fericire. Atâtea case şi căsnicii sunt iaduri adevărate. Temeiul unei vieţi familiale fericite este Mântuitorul, este viaţa cea trăită cu El şi cu Evanghelia Lui. Când şi soţul, şi soţia trăiesc o viaţă cuprinsă, aprinsă şi cârmuită de duhul Evangheliei, ferice de casa aceea şi de viaţa familială din ea. Dar vai de casa din care s-a stins rugăciunea şi viaţa cea după Evanghelie. Dintr-o astfel de casă iese Mântuitorul şi în locu-I rămâne un iad, chiar dacă ar fi plină casa de aur şi de toate bunătăţile! O, ce viaţă familială fericită este acolo unde soţii trăiesc o via­­ţă nouă, după Evanghelie! Eu am cunoscut o casă unde soţii nu se ruşinau să îngenuncheze amândoi şi să se roage împreună seara şi dimineaţa. „Noi nu ne-am certat niciodată – ziceau către mine – şi când am avut ceva supărare întreolaltă, repede ne-am împăcat în Domnul, înainte de a ajunge diavolul între noi (dracul aleargă tot în galop unde se ceartă soţii). Când ne-a trebuit ceva, ne-am rugat; când am avut ceva întristare, ne-am sculat şi noaptea la rugăciune… şi Domnul ne-a ascultat şi a făcut minuni în casa noastră. Şi în sporul mâinilor noastre”…

Dacă lumea de azi e stricată şi se strică mereu, apoi pricina acestui lucru e tocmai faptul că s-a stricat viaţa familială, iar viaţa familială s-a stricat pentru că oamenii de azi nu-L cunosc pe Mântuitorul şi nu trăiesc o via­ţă cu El şi cu Evanghelia lui. Nu se pot înţelege soţii de azi pentru că nu trăiesc o viaţă de creştini adevăraţi. În casa inimii oamenilor au intrat patimile cele rele şi a ieşit Mântuitorul, de aceea au ieşit din casa lor bucuria şi fericirea vieţii familiale. Unii au primit patima beţiei şi beţia a făcut un iad din casa lor şi din viaţa lor familială; alţii au apucat cu desfrânarea şi desfrânarea a spart şi a murdărit cuibul lor familial. Din multe suflete s-a stins duhul blândeţii; duhul dragostei, duhul îndelung-răbdării şi al bunătăţii evanghelice şi de aici neînţelegeri, sudălmi, certuri, bătăi etc., etc. În alte suflete s-a stins credinţa şi frica de Dumnezeu şi de aici divorţuri, „sistemul” de a se feri de prunci, de a lepăda prunci etc., etc.

Se zguduie azi din temelie morala popoarelor şi a lumii tocmai din pricină că s-a stricat curăţenia şi moralul vieţii familiale. Tăria oricărui neam e familia. Şi tăria neamului nostru a fost viaţa familială simplă şi curată a poporului de la sate. De când eram copil în casa tatălui meu plugar, mi-aduc aminte că toţi ai casei îngenuncheam şi ziceam „Tatăl nostru” când începeam la plug. Sunetul plugului era un cântec de rugăciune. Moşul meu n-arunca sămânţa în pământ până nu îngenunchea mai întâi lângă ea şi cerea binecuvântarea cerului de sus. O, ce bucurie dă şi azi viaţa de muncă şi de rugăciune de la sate! Eu mă gândesc la bucuriile tatălui meu plugar, care vorbeşte cu oile lui şi îşi mângâie boii la jug. La oraşe, lumea e mai puţin credincioasă tocmai fiindcă a schimbat felul vieţii lăsat de Dumnezeu. Domnii au făcut zi din noapte şi noapte din zi. La sate, oamenii trăiesc şi azi o viaţă mai strâns legată de Dumnezeu prin muncă şi credinţă. Dar, durere! Şi această via­ţă s-a stricat. Unde se pomeneau în vremurile de demult la sate atâtea divorţuri şi atâtea case stricate ca azi?

Eu te întreb, ce fel de viaţă familială trăieşti tu, cititorule şi cititoare care sunteţi căsătoriţi? Lăsaţi-L pe Mântuitorul să intre în inimile voastre şi atunci şi în căsuţa voastră se vor sălăşlui pacea, dragostea, liniştea, bună înţelegerea şi binecuvântarea în toate lucrurile voastre.

Ce sădeşte unul smulge celălalt

Doi soţi aveau o grădină pe care o semănaseră cu mai multe feluri de legume. Mai rămăsese un colţ mic nesemănat. „Hai să semăn aici ceva fără ştirea bărbatului – îşi zise femeia. Să-i fac o surpriză.” Dar tot aşa se gândi şi bărbatul: să semene şi el ceva fără ştirea soţiei. Nevasta a semănat flori, iar bărbatul mac. Când a răsărit macul, nevasta a alergat şi l-a smuls, aşteptând să răsară florile ei. Când au răsărit florile, le-a smuls bărbatul, aşteptând să răsară macul lui, aşa că pe urmă n-a mai răsărit nimic.

Aşa fac unii părinţi – foarte mulţi – şi când e vorba de creşterea copiilor. Ce seamănă unul smulge celălalt şi astfel nu răsare nimic.

Aşa se întâmplă şi când, peste tot, copilul n-are creştere bună în casă. În acest caz e zadarnică munca ce o fac Biserica şi Şcoala. Ce seamănă preotul şi dascălul în inima copilului smulge creşterea cea rea ce o are copilul în familie.

Inima copilului e ca un ogor nesemănat. A părinţilor este, în primul rând, înfricoşata răspundere despre ce fel de sămânţă seamănă în acest pământ şi a lor este răspunderea despre cum au ajutat să crească sămânţa ce au semănat-o în acest pământ Biserica şi Şcoala.

„Iar mamele care nu-şi cresc copiii în cucernicie şi frică de Dumnezeu sunt mai rele decât cele ce-şi omoară copiii.”

(Sf. Ioan Gură de Aur)

Preot Iosif TRIFA
Citiri şi tâlcuiri din Biblie
– Adânciri sufleteşti în Sfintele Scripturi –
Editura «Oastea Domnului», Sibiu, 2010

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!