Luca 23, 46
O, Mâinile Tatălui… cât de minunate sunt ele chiar când pedepsesc! După ce păcatul a fost ispăşit, după ce tot ce despărţise pentru o clipă unitatea şi părtăşia cu Tatăl fusese înlăturat, Fiul, zdrobit de rănile pe care, pentru ascultarea Lui de Tatăl, le primise, revine acum spre a-Şi primi nu numai o şi mai mare slavă, dar o şi mai mare mulţumire. Se coborâse numai singur, dar Se înălţa cu o omenire. Venise fără strălucirea rănilor şi a Crucii – şi Se întorcea cu o unică podoabă faţă de care toate celelalte aveau ceva mai puţin. De Mâinile Tatălui fusese dat în mâinile oamenilor. Dar acum Se întorcea iarăşi, ducând în aceleaşi Mâini strălucite şi iubitoare toată zidirea acestora răscumpărată şi sfinţită prin rănile şi sângele Mâinilor Lui. Ce dumnezeiesc de fericit este simţământul trăit în aceste cuvinte: Tată, în Mâinile Tale!… Ce moarte odihnitoare şi liniştită cuprinde trupul când sufletul merge încredinţat şi mulţumit în Mâinile Tatălui! Ce încununare fericită a unei vieţi de totală ascultare sfârşea în clipa aceea! Nici o altă viaţă nu mai sfârşise atât de strălucit, de paşnic, de odihnitor, de dumnezeiesc în Mâinile Tatălui.
Pentru fiecare dintre noi vine o clipă când sufletul nostru se desprinde de trupul în care a stat pentru o vreme. Şi fiecare simţim nevoia unei ocrotiri pentru sufletul nostru când va trece prin valea umbrei morţii spre necunoscuta împărăţie veşnică. În ce mâini îţi vei încredinţa tu sufletul în clipa aceea, dragul meu? Ai trăit tu cu Dumnezeu, ca să ţi-l poţi încredinţa cu bucurie în Mâinile Lui – sau ai trăit fără El? O, vino la Hristos şi împacă-te cu Dumnezeu, ca să ai o nădejde în clipa morţii tale! Şi să nu pleci în veşnicie părăsit şi singur în mâinile îngrozitoare ale diavolului.
Slavă Ţie, Mijlocitorul mântuirii şi împăcării noastre cu Dumnezeu, Iisuse Doamne! Îţi mulţumesc şi eu că m-ai împăcat cu Tatăl şi că mijloceşti mereu pentru iertarea şi mântuirea mea. Şi Te rog, ajută-mă să rămân mereu în această dulce pace, ca să-mi pot încredinţa cu bucurie şi eu sufletul, în clipa morţii, în Mâinile Sale iubitoare şi fericite. Amin.
