TE-AM MINŢIT!

Când pe pragul rugăciunii
cu smerenie-am păşit,
o, de câte ori, Iisuse,
Te-am minţit!

Când cu-a’ mele buze negre
al Tău Nume l-am rostit,
o, de câte ori, Iisuse,
Te-am minţit!

Te minţeam în faţa lumii
când mă închinam smerit,
căci cu mâna ceealaltă
am lovit!

Te minţeam atunci când milă
arătam la cel lipsit,
căci pe-ascuns, cu răutate,
l-am vorbit!

Te-am minţit atunci, Iisuse,
mila Ta când o cerşeam,
căci pe altul, fără milă
prigoneam.

O, de câte ori în viaţă,
când smerit să par voiam,
eram doar de ochii lumii,
Te minţeam!

Dar de-atâtea ori în viaţă
când în Faţa Ta privesc,
am văzut că Tu ştii bine
că minţesc…

Astăzi, lacrimile-amare
ce le vărs necontenit
vor putea să spele oare
ce-am minţit?

TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014