Poezie Traian Dorz

Te-am minţit!

Când pe pragul rugăciunii cu smerenie-am păşit,
o, de câte ori, Iisuse, Te-am minţit!

Când cu-a’ mele buze negre al Tău Nume l-am rostit,
o, de câte ori, Iisuse, Te-am minţit!

Te minţeam în faţa lumii când mă închinam smerit,
căci cu mâna ceealaltă am lovit!

Te minţeam atunci când milă arătam la cel lipsit,
căci pe-ascuns, cu răutate, l-am vorbit!

Te-am minţit atunci, Iisuse, mila Ta când o cerşeam,
căci pe altul, fără milă prigoneam.

O, de câte ori în viaţă, când smerit să par voiam,
eram doar de ochii lumii, Te minţeam!

Dar de-atâtea ori în viaţă când în Faţa Ta privesc,
am văzut că Tu ştii bine că minţesc…

Astăzi, lacrimile-amare ce le vărs necontenit
vor putea să spele oare ce-am minţit?

de Traian Dorz, din ”Cântările dintâi”

Lasă un răspuns