Te văd luându-Ţi Crucea
şi aplecat porneşti
spre drumul Tău, – şi-n urmă
o dată mai priveşti…
Eu stau uitat acolo
tot unde m-ai lăsat,
Te văd tot mai prin ceaţă
şi tot mai întristat.
…Nu pot veni la Tine,
nu ştiu de ce nu pot,
dar Tu Te smulgi din mine
cu inimă cu tot!
Aud numai suspinul
cu care mi-ai şoptit:
– Să nu uiţi niciodată
ce tare te-am iubit.
Să nu uiţi niciodată
ce tare te iubesc…
Mă mir că n-am putere
să mor
sau să pornesc…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014