Te vreau adânc, Iisuse,
şi ne-ncetat Te chem,
şi toate ard în mine,
şi toate-n mine gem,
şi nu-i pe lume nimeni
să-i pese de-al meu chin;
– Iisuse, numai Tu-mi ştii
al meu adânc suspin…
O, vino şi-mi adu
alinul ce-l dai Tu
când sufletul împovărat
Te-aşteaptă-ndurerat.
Cuprinde-mă cu toată
iubirea Ta, Iisus,
şi umple-a mea fiinţă
de jos şi până sus,
şi-mi stinge focu-acesta
în care ard aşa;
Tu singur ştii cât sufăr
şi cum e starea mea.
Ce-adânc Te vreau, Iisuse,
în sufletul meu gol,
să-mi vindeci pustiirea
acestui crunt pârjol,
să-mi odihneşti iubirea
la Sânu-Ţi dulce iar,
să-mi uit pe totdeauna
acest pustiu amar!…
TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
