Privind cu bucurie peste marea mulțime de tineri ostaşi, emoționat, Pr. prof. Vasile Mihoc doreşte să ne logodească cu Hristos, spre a putea da tot ce avem mai bun şi mai frumos Cerului:
,,Oastea Domnului este un lucru minunat, atunci când, cu adevărat, este Oastea Domnului. De ce l-au prigonit oamenii atât de mult pe Părintele Iosif? Dar, de fapt, de ce L-a prigonit şi L-a răstignit lumea pe Mântuitorul? De ce nu încăpea lumea de ei? Părintele Iosif Trifa stătea într-o cămăruță modestă din Sibiu, cu câţiva oameni simpli în jurul lui. De ce a fost nevoie de o prigoană atât de mare?
Ne gândim la Mântuitorul, răstignit în preajma Paştilor iudaice. În oraş şi în jurul oraşului era plin de lume, plin de evrei veniți la sărbătoare, iar lisus era cu un grup mic de pelerini, cu nişte galileeni, care nu aveau nici unde dormi în cetate; dormeau în grădina Ghetsimani, sau pe altundeva. Oare de ce era atât de grabnică suprimarea lui Iisus? De ce nu încăpeau sinedriştii de El? Aveau palate, era o zonă plină de palate acolo. Iisus a fost judecat pe Muntele Sionului, unde era o zonă plină de palate: erau palatul lui Caiafa, palatul lui Ana. Nu încăpeau în palatele lor de o mână de galileeni simpli? Iisus nu avea, oficial, nici numele de rabin, nu avea nici armată. Ce era oare la mijloc? Îl vedeți pe vrăjmaşul la lucru!
S-a vorbit astăzi foarte mult de Ierusalimul Oastei, de Sibiu. Oare de ce e lerusalimul atât de periculos pentru unii și alții din jur, care îl batjocoresc? Este o mână de oameni aici, care lucrează cum pot, cu salarii foarte mici, o maşină tipografică veche, care e bună de dat la fier vechi. Aici se vede autenticitatea! Vrăjmaşul îşi vede periclitat teritoriul său. Hristos, țăranul din Galileea, Care venise şi El la Ierusalim ca atâţia alții, era un pericol pentru toată structura politico-economică, religioasă, socială ş.a.m.d. Diavolul îşi simțea sfârşitul, nu îl putea răbda pe lisus, trebuia să îl suprime grabnic. Desigur, a fost şi un Iuda care i-a ajutat la aceasta, şi până azi se întreabă lumea: De ce a trebuit să fie un Iuda? Oare nu se putea fără el? Oare Iisus nu l-a cunoscut? Câtă vreme Sibiul rămâne Ierusalim pentru noi, dar Ierusalimul în care dau cu pietre atâţia, este bine!
Părintele Iosif este atât de mare pentru că omul acesta micuț, slăbuț, bolnav, pe moarte, era un pericol. El se asemăna Domnului Său. Sibiul, câtă vreme este un pericol pentru iad, este pe linia cea bună şi să nu ne mirăm de toate loviturile care vin din toate părțile. Iubiţi tineri, vedem cum este batjocorit Sibiul în toate felurile. Din păcate, după generația Mântuitorului nu a fost numai un Iuda, au fost mai mulți Iuda. Vedem, de pildă, în Epistolele Sfîntului Apostol Pavel că nu se mai vorbeşte despre ucenicul trădător, ci se vorbeşte despre frații mincinoși, la plural. Cum s-a spus aici, nu poți veni aici oricum, iar când pronunți numele Sibiu simți ceva cum şi eu simţeam când eram tânăr, înainte de a veni la Sibiu. Aşa am fost crescuţi: când auzeai Sibiu, simțeai un fior.
Sf. Ap. Pavel spune că nu putem pune o altă temelie, decât cea pusă, Care este Iisus Hristos; şi Care rămâne pentru vecii vecilor. Este adevărat însă că oamenii, uneori, pe temelie au zidit atâtea gunoaie, încât temelia nici nu se mai vede. Să ştiţi că nimeni nu poate pune o altă temelie. Pǎrintele Iosif ne-a arătat temelia – Hristos -, pe Care să zidim fiecare aur şi argint. El ne-a spus stăruitor că Aceasta este Temelia şi că pe ea trebuie să zidim. Însă pe această Temelie unii, chiar şi din Oaste, au îngrămădit tot felul de gunoaie, paie şi fân, şi trestie, vrând să îngroape cu totul pe Hristos, să nu se mai vadă Temelia. Sibiul este temelia, unde Părintele Iosif a spus acest cuvânt despre Hristos şi l-a arătat lumii pe Hristos. Părintele Iosif s-a identificat cu cuvântul Sf. Ap. Pavel: Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos şi pe Acesta Răstignit (I Cor 2,2); şi când spui acest lucru, iadul tremură deja. Nu vă mirați că iadul s-a pornit cu atâta ură. Iadul nu poate să audă despre Hristos, despre faptul că noi ne putem zidi viața pe această Temelie. Vă îndemn din toată inima pe voi, cei tineri, florile Lucrării sfinte a Oastei Domnului, să vă siliți să descoperiți această Temelie şi să zidiți aurul şi argintul prețios al vieţii voastre pe ea. Dați la o parte zgura, murdăriile, gunoaiele cu care vă umple lumea sufletul, dați la o parte toate gunoaiele pe care vi le aduc unii frați mincinoși în sufletul vostru şi adunați aurul curat. Foarte uşor se adună paiele; într-o zi, dacă te pui, aduni o grămadă de paie. Aurul curat se adună foarte greu, firicel cu firicel.
Să fim atenți la Temelie, să ne zidim viața duhovnicească pe această Temelie, pe Hristos, pe mărturia despre Hristos a Părintelui losif. Sunt foarte mulți, astăzi, în Oaste care vor să fie învăţători şi care nu mai văd această Temelie. Apar nume de oameni, în loc de numele lui Hristos. Diavolul nu se teme de sectari; diavolul se teme de Cruce, de Hristos cel Răstignit. Acolo el a fost biruit şi se cutremură când aude de Hristos, şi de aceea lupta lui este împotriva numelui Mântuitorului, împotriva zidirii vieții noastre pe Temelia Care este Iisus Hristos. Ar trebui să ne ajutăm unii pe alţii la această zidire minunată, să fim foarte atenţi când cineva ne face să nu mai vedem Temelia, Care este Una şi pe Care a pus-o Hristos, prin Întruparea, Jertfa şi Învierea Lui.
În Oaste să fim atenți la orice altă temelie decât cea pe care a pus-o Părintele Iosif. Nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pe care a pus-o Dumnezeu, pentru totdeauna. Când îți zideşti viața pe această temelie, eşti în siguranță, chiar dacă diavolul stârneşte toată oastea iadului împotriva ta, chiar dacă vrăjmaşii arată înfricoşător. Tu eşti biruitor cu lisus Biruitorul. Toți cei care au trăit şi au murit în Hristos sunt biruitori.
Vă îndemn să vă luați modele pe biruitorii din Oaste, şi nu pe cei ce sunt biruiți de propriile lor patimi şi păcate. Sunt oameni care sunt înfrânţi înainte de a fi înfrânţi. Sunt oameni care sunt morți, deşi le merge numele că trăiesc. De la muntele Athos mi-a rămas un cuvânt: Cel care moare (faţă de lume) înainte de a muri nu va muri când va muri. Să Îl slujiți pe Hristos oriunde veți fi: în casa voastră, în scoala voastră, în munca voastră. Adunați mereu aurul pentru zidirea aceasta sfântă, care este numită de Apostolul Pavel Casa lui Dumnezeu şi Biserica Dumnezeului celui Viu, stâlp şi temelie a adevărului (I Tim 3,15)”.
(,,Iisus Biruitorul”, 11/2015, pg. 2)
(Sibiu, 14 februarie 2015: La Adunarea de tineret)
Pr. Prof. Vasile Mihoc, din „Cuvinte ale credinței și ale bunei învățături”, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu, 2015, pag. 196-199
