„Când eram greu bolnav în Davos, m-am gândit să fac şi un fel de testament pentru Oastea Domnului. Dar, pe urmă, m-am lăsat de acest gând, zicându-mi: acest lucru nu încape în cadrul unei singure coli de hârtie. Mişcarea Oastei s-a înfiripat într-o şcoală duhovnicească, într-o lungă şcoală duhovnicească, în care Duhul Domnului a ţinut «lecţii» cu un şcolar mic şi slab. Oastea este rodul acestor lecţii.
Oastea este un ogor ce a stat sub o revărsare duhovnicească. Oastea s-a înfiripat prin revărsări duhovniceşti, iar aceste revărsări se află împrăştiate prin cărţile şi foile Oastei.
Mi-am zis deci: «testamentul» Oastei sunt cărţile şi foile ei… Acolo s-a spus ceea ce Duhul Domnului ne-a arătat să spunem.
Şi totuşi, mi-am zis eu, înainte de a intra în mormânt, ar trebui să mai las ceva rânduieli pentru Oaste. Am cumpărat cinci coli de hârtie şi am început să înşir la rânduieli pentru viitorul Oastei.
Dar un glas lăuntric mă opri şi mă întrebă aspru: Ce faci, omule? Te-ai apucat să-I porunceşti lui Dumnezeu? Te-ai apucat să-L înveţi pe Domnul ce să facă cu Mişcarea Lui, cum să-Şi conducă Lucrarea Sa?
Ruşinat, am lăsat peniţa jos şi am început să plâng: O, Doamne, iartă-l pe slăbănogul Tău şi pentru această nebunie!
Pe urmă, îmi zisei: Voi lăsa numai câteva vorbe. Mă oprii asupra cuvintelor de mai jos, pe care le scrisei cu litere mari: «Las totul în grija Domnului!».
Dar glasul cel lăuntric îl auzii iarăşi răspicat: Ce ai scris, nesocotitule? Ca să poţi lăsa ceva, trebuie să ai ceva; ca să poţi testa ceva, trebuie să ai ceva. Averea ta este Oastea, de te apuci să o testezi? A ta este Oastea, de o laşi în grija Domnului?…
Aruncai peniţa jos şi începui a plânge din nou. Căzui în genunchi, plângând cu lacrimi amare…
Când mă ridicai, mâna mea tremurândă scrise pe hârtie doar aceste trei cuvinte:
«Fie voia Ta!»
Atâta a rămas din testamentul meu, pentru care pregătisem cinci coli de hârtie…“
Părintele Iosif Trifa ,
«Oastea Domnului» nr. 40, din 1 oct. 1933
din „Istoria unei jertfe” vol. I
1 Comment