Mărturii Meditaţii Traian Dorz

Tezaur preţios şi un viitor fericit.

10. În toate vremile mari,
în toate împrejurările mari
şi pentru toate marile hotărâri ale Sale, Domnul Dumnezeu a ales, a pregătit şi a folosit numai slujitori neprihăniţi şi pricepuţi.
De aceea toate lucrările Domnului au fost rodnice şi durabile,
căci numai neprihănirea şi înţelepciunea sunt în stare a face ceva temeinic, frumos şi bun.

11. Pentru dobândirea amânduror acestor virtuţi,
omul trebuie să se roage,
să lupte
şi să muncească.
Numai aşa se pot şi dobândi.
Şi numai aşa se pot şi păstra.

12. Fericite sunt vremile şi locurile unde au trăit sau mai trăiesc,
învăţând şi îndrumând,
astfel de oameni. Şi cu inima neprihănită,
şi cu mâini pricepute.
Şi cu o simţire curată, dar şi cu o putere înţeleaptă.

13. Prin astfel de oameni a propăşit Lucrarea lui Hristos pe pământ – şi numai prin astfel de oameni.
Prin ei a fost împrăştiat întunericul păgânismului – şi numai prin ei.
Prin ei a fost înnobilată arta, ştiinţa, literatura, muzica – şi numai prin ei.
Prin ei s-a răspândit adevărata cultură sănătoasă,
prin ei s-au aşezat înţeleptele rânduieli prin care morala, şi dreptatea,
şi bunul simţ, şi cinstea,
şi pacea, şi iubirea
au adus şi au păstrat omenia între oameni pe pământ, de-a lungul istoriei
şi de-a lungul „geografiei”.

14. Ferice de poporul şi popoarele care au avut şi mai au oameni neprihăniţi şi pricepuţi.
Ferice şi mai degrabă de cei care i-au ascultat, i-au preţuit şi i-au urmat când i-au avut sau cât îi mai au.
Un astfel de popor preţuitor al aleşilor săi este totdeauna binecuvântat
şi moşteneşte totdeauna un tezaur preţios şi un viitor fericit.

15. Dar vai de acel popor care, avându-i,
în loc să-i preţuiască şi să-i urmeze, îi dispreţuieşte şi îi prigoneşte
şi caută să-i trimită – prin moarte, cât mai curând, cu mâinile goale – înapoi la Dumnezeul Care i-a trimis la ei.
Ce viitor mai poate aştepta pe un astfel de popor?

Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006

Lasă un răspuns