Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home „ŢIE ÎŢI TREMURĂ MÂNA?”

„ŢIE ÎŢI TREMURĂ MÂNA?”

„ŢIE ÎŢI TREMURĂ MÂNA?”

Din vorbirea fratelui Costică Pînzariu
de la adunarea de comemorare a fratelui Popa Petru, Săucani – 21 iunie 1992

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Mi-e aşa de greu, fraţilor, să vorbesc… Ceea ce vă spunem, vă spunem în faţa Domnului. Şi, pentru că trebuie să vorbim cuvinte despre sfinţenie, ne întrebăm cu teamă: cum putem să rostim cu o gură păcătoasă nişte cuvinte de foc, lângă un mormânt de foc, despre inimi de foc? În ce stare trebuie să te găseşti tu, cel ce vorbeşti, ca să poţi sta pe locurile acestea arzânde, lângă inimile astea curate şi minunate care au lăsat urme aşa de înflăcărate în ochii noştri?

Ştiu că sunteţi obosiţi. Staţi cum puteţi, dragilor… Să dea Dumnezeu ca de pe iarba aceasta şi de lângă aceste morminte să ne ia de pe pământ… O, ce sfinţi înaintaşi am avut noi! Nu venim să aducem nici o mustrare nimănui; nu pentru asta am venit noi aici pe locurile acestea pe care nu le-am mai călcat până acum, dar ne întrebăm cu durere, cum de nu ne putem ridica măcar un pic, ci tot mai înspre jos mergem, în loc să ne urcăm?…

N-am cuvinte, dragilor, sunt prea slab pentru a vorbi în locurile astea, pentru a înălţa Numele Domnului de-aici… Citesc numai un singur verset, pe care frăţiile voastre îl cunoaşteţi, dar vreau să-l mai amintesc încă o dată. E cel de la Evrei 13, 7: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v‑au vestit Cuvântul lui Dumnezeu. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!”.

Citeam zilele trecute ce scria fratele Traian despre fratele Petru, că ei se înţelegeau chiar şi numai din priviri şi că de multe ori nu mai era nevoie de cuvinte între ei. Că atunci când fratele Traian trebuia să scrie despre fratele Petru, despre viaţa lui duhovnicească, despre lupta lui, despre lacrimile lui, despre jertfele lui, spunea: „…îmi tremură mâna, nu pot scrie”.

Ţie, părintele meu, ţie, fratele meu care ai urnit o lume întreagă, prin puterea Duhului Sfânt, cu poeziile şi învăţăturile pe care le-ai dat, îţi tremură mâna să scrii despre fratele tău? Dar eu cum să mă găsesc, cum să stau acuma aici să citesc un verset?…

Spunea fratele David Bălăuţă: „Aşa de mult doream să merg până la Sibiu, să-l văd pe Părintele Iosif! O singură dată m-am dus; şi, când a trebuit să mă duc a doua oară, m-am dus la înmormântare…”. Ce rău ne pare şi nouă că am fi putut să aşezăm o piatră de aducere aminte [căutându-i pe aceşti oameni cât au fost în viaţă, dar nu i-am căutat].

Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi, fraţilor, şi să vă răsplătească pentru toată dragostea cu care aţi venit până aici, că m-am uitat parcă cu milă, dar şi cu bucurie cum stăteaţi cu capul rezemat de vagon noaptea, dându-vă osteneala să ajungeţi până în locul acesta. Dragilor, ne uităm la feţele frăţiilor voastre, la ochii frăţiilor voastre, la inima bătând de bucuria sfântă că ne putem împărtăşi acum, în câteva clipe, crâmpeie din viaţa acestor uriaşi oameni despre care spunea fratele Traian că numai în Ziua veşniciei o să se cunoască cum au fost ei chinuiţi, luaţi de-acasă şi duşi în locuri neumblate şi bătuţi toată noaptea pentru că L-au iubit pe Domnul Iisus. S-au dus fraţii cu cununi de lauri de prin închisori, de prin locuri de chin şi de mizerie pe unde au suferit şi pe unde totuşi au vestit Evanghelia. Şi au ieşit de-acolo oameni curaţi la suflet, oameni mai predaţi lui Dumnezeu. Dar acum, Domnul văzându-le marea osteneală, i-a luat din oboseala asta şi i-a dus Acasă să se odihnească.

De aceea, fraţilor, dragilor tineri, de pe unde sunteţi, luaţi-vă şi voi de pe-acum merinde şi zestre pentru vremurile viitoare. Şi să ne hotărâm în faţa acestui sfânt mormânt să trăim mai predaţi Domnului de cum am trăit până acuma, să pornim cu toată puterea în lupta sfântă împotriva păcatului.

Să dea Dumnezeu ca pe fiecare să ne pătrundă, fraţilor, stările minunate pe care le-au trăit fraţii noştri. Ei ne-au lăsat nouă urme aşa de sfinte, ca să putem şi noi păşi pe urmele lor spre lumină.

Slăvit să fie Domnul!

Frate de aur şi de miere sfântă – Popa Petru de la Săucani / Rus Ovidiu. – Sibiu :

Oastea Domnului, 2014, vol. 1

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!