Meditaţii

TINERII ÎN VIEŢILE SFINŢILOR: DIN VIAŢA SF. MUCENIŢE AGATIA

Amăsurat (conform) făgăduinţei, iată, începem a spicui învăţături şi din vieţile tinerilor noştri fraţi şi surori mai mari, din Vieţile Sfinţilor. Dăm în acest număr ceva din viata Sf. Agatia, tânăra al cărui chip a stat în faţa acestei foi.

Muceniţa Agatia, născută din părinţi de bun neam şi foarte bogaţi, încă de tânără, ea şi-a predat viaţa Domnului.

Auzind de porunca lui Deciu împăratul dată pentru uciderea creştinilor, fecioara s-a aprins şi mai mult de dragostea către Hristos, Mirele ei.

Şi prilejul de a-L mărturisi pe Domnul n-a întârziat să vină.

Chintian, voievodul Siciliei, auzind de bogăţia şi frumuseţea Agatiei, trimise ostaşi de la Catana la Panorom, pentru a o aduce în palatul său. Însoţită de ostaşi, mergea, rugându-se: „Mai înainte aveam război cu diavolul, sârguindu-mă să-mi păzesc fecioria curată şi să birui patimile trupului meu, dar pe care le-am biruit cu darul Hristosului meu şi am călcat pe vrăj­maşul cel ce încurcă pe oameni cu dulceţile şi cu poftele. Iar acum merg la al doilea război, la care am să-mi pun sufletul meu pentru Hristos. Însă tu, diavole, nu te vei bucura de mine, ci mai vârtos singur te vei ruşina; căci nădăjduiesc întru Hristos, Dumnezeul meu”.

Ajungând în Catana, voievodul a trimis-o în casa unei femei, Afrodisia, care avea cinci fete, nădăjduind că acestea o vor dezbrăca de cre­dinţa în Domnul, schimbând mintea ei spre dra­gostea cea trupească…

Acestea, luând-o între ele, căutau să o abată de la dragostea Domului.

Întrebuinţat-au vorbe dulci şi linguşitoare, împodobit-o-au cu haine scumpe, cinstit-o-au cu daruri, pusu-i-au înainte mâncări scumpe, dulceţuri de multe feluri şi ospeţe… Au făcut jocuri, danţuri şi toate cele fără de rânduială glume înaintea ochilor ei. Ea însă nu voia să privească la acestea, ci zicea: „În ştire să vă fie vouă, că mintea şi gândul meu este întemeiat pe piatră şi niciodată nu poate să se despartă de Hristos. Iar cuvintele voastre cele înşelătoare sunt asemenea ca vântul; bucuriile lumeşti, ca ploaia şi îngrozirile voastre, ca pâraiele care, deşi vor lovi în casa mea, nu vor putea să o [clatine], pentru că stă întemeiată pe piatra care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu”.

Acestea zicând, cu pâraie de lacrimi îşi uda pieptul său.

Afrodisia, văzând că inima Agatiei este ne­mişcată şi nebiruită, s-a dus la voievodul Chintian şi i-a spus: „Mai lesne este a înmuia piatra şi a preface fierul în plumb topit decât a îndupleca pe fecioara aceea şi a o întoarce de la Hristosul ei”.

Atunci, mâniindu-se, Chintian porunci să o aducă înaintea sa, ameninţându-o cu chinuri şi moarte.

Dar la aceste ameninţări, fecioara răspunde plină de curaj: „Nu mă tem de nimic, pentru că, de mă vei da spre mâncare fiarelor, acelea, văzându-mă pe mine, se vor îmblânzi, auzind şi de numele lui Hristos. Sau în foc de mă vei arunca, în­gerii din cer îmi vor aduce rouă, spre răcorire; sau răni şi munci dacă îmi vei face, am ajutor pe Duhul adevărului, Care mă va izbăvi din mâinile tale.

Voievodul o trimise la închisoare, unde suferi cele mai groaznice chinuri, dându-şi liniştită su­fletul în mâinile Domnului ei. Amintirea ei se prăznuieşte la 5 februarie.

I. Marini

«Isus Biruitorul» nr. 10 / 1 martie 1936, p. 6

Gazetarul credincios Ioan Marini
Articole apărute între anii 1930 şi 1938
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

Lasă un răspuns