Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ţinta poruncii este dragostea, unitatea, părtăşia (I Tim 1, 5).

Ţinta poruncii este dragostea, unitatea, părtăşia (I Tim 1, 5).

Ţinta poruncii este dragostea, unitatea, părtăşia (I Tim 1, 5).

 

Acesta este gândul lui Hristos: unitatea în învăţătură, în credinţă, în vorbire, în umblare,
unitate în răbdare, în blândeţe, în bunătate, în iertare, în dragoste a fiecăruia cu toţi.

6. Dacă este să luptăm împotriva cuiva, să vorbim împotriva cuiva, să ne împotrivim contra cuiva, – acela să fie păcatul, şi nu învăţătura.
Căci învăţătura n-a fost şi nu este rea. Rău a fost numai păcatul îngâmfării sau al neştiinţei celui ce s-a grăbit cu „zvonul”, cu interpretarea deosebită care a făcut ruperea credinţei fraţilor.

7. Iată dovada că au păcătuit împotriva Adevărului toţi cei care s-au ridicat contra învăţăturii: că fiecare dezbinător a fost pedepsit cu dezbinarea.
Primul care a dezbinat a fost dezbinat şi el curând. Alţi dezbinători s-au ridicat din sânul său, dezbinându-l şi pe el.
Aceştia, la rândul lor, au fost pedepsiţi prin alţii… Şi aşa mereu până azi, – fiecare ispăşind prin ceea ce a păcătuit.

8. Greu este până se despică tulpina în două, căci după aceea împărţirea ei se face din ce în ce mai uşor şi în fărâme tot mai mici.
Greu este până reuşeşte diavolul să facă o spărtură, căci după aceea lesne şi-o lărgeşte el.
9. Fiecare învăţătură nouă care susţine că ea este adevărul absolut, nu numai că a fost curând tăgăduită de altele, dar a şi căzut în păcatele acelea pentru care ea le condamnase pe cele vechi.
Ba uneori încă în păcate şi mai mari.
Astfel că, în afară de răul dezbinării şi de mulţimea urii dintre fraţi, n-a mai adus, până la urmă, nimic altceva nou, nici o învăţătură nouă, decât păcate noi.

10. Noii „credincioşi” nu se deosebesc de cei vechi decât prin noua ură confesională şi prin noile forme de cult care îi tot dezbină pe oameni.
Iată dovada că toate acestea nu pot fi de la Dumnezeu, ci, prin roadele lor, se dovedesc a fi de la vrăjmaşul lui Hristos, care a vrut nu unitatea alor Lui, ci a vrut dezbinarea lor.

11. O, încă o dată: nu vă încărcaţi conştiinţa în faţa lui Dumnezeu cu marea vină a răspândirii de „zvonuri”, de învăţături şi de interpretări noi printre fraţi, din Cuvântul Sfânt.
Căci acestea vor aduce întotdeauna mare rău, iar pentru acela veţi fi odată judecaţi şi pedepsiţi voi, care le-aţi scos!
Gândiţi-vă ce vor zice în Ziua Judecăţii cei care au făcut primele dezbinări în Biserica Creştină, când vor vedea cât rău a ieşit prin veacuri din acţiunea pornită de ei cândva, într-un moment nefericit, dar necugetat.

12. Nu este însemnat lucru numai cuvântul unui adevăr, ci este şi tot atât de însemnat şi cine spune acest cuvânt.
Căci cele mai frumoase cuvinte, dacă sunt rostite de gura unui nebun, arată ca nişte mărgăritare în râtul unui porc (Mt 7, 6).
Cele mai sfinte cântări, dacă se aud în loc murdar, sună ca nişte ocări pentru Numele Cel Sfânt al lui Dumnezeu.

13. Cele mai inspirate cărţi, dacă sunt scrise de un om cu un cuget stricat şi cu o mână vinovată, vor fi nişte urâciuni înaintea lui Dumnezeu.
Cele mai avântate rugăciuni şi mai lăudate jertfe, dacă sunt aduse lui Dumnezeu cu mâini pline de sânge şi de nelegiuire, vor fi o povară şi o scârbă înaintea lui Dumnezeu (Isaia 1, 13-15).

14. Dar ce dumnezeieşti apar cuvintele lui Hristos în gura unui om sfânt! Ce adânc conving ele! Şi cu ce aureolă sfântă se îmbracă, în faţa celor ce-l aud, ucenicul sfânt care le rosteşte aproape ca Însuşi Hristos (In 13, 20; Gal 4, 14; I Tes 2, 13).

15. Mărturia adevărului Biblic este cu atât mai vrednică de crezare cu cât ea a fost scrisă şi adeverită de către cele mai cinstite caractere, de către cele mai curate cugete, de către cele mai sfinte fiinţe care au putut trăi vreodată pe pământ.

16. După autoritatea lui Hristos, care s-a întemeiat pe cea mai cerească viaţă cu putinţă de văzut în această lume,
pe cea mai desăvârşită înţelepciune cu putinţă de auzit printre oameni
şi pe cea mai uimitoare putere care s-a arătat vreodată ochilor omeneşti,
– autoritatea sfinţilor martori ai Patimilor şi Învierii Sale este vrednicia de aceeaşi preţuire ca a lui Iisus, pentru că şi ei, printr-o ascultare asemenea ascultării Lui, au dobândit o viaţă atât de asemănătoare cu a lui Iisus, încât El S-a putut face una cu ei, zicând: „Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă.”

17. Dintre toţi aceşti martori dumnezeieşti, cel mai vrednic de crezare este acela care a fost cel mai aproape de Iisus, nu numai în toate stările şi în toate vremurile, ci şi în toate privinţele.
Iar acesta ni se pare că este ucenicul binecuvântat care adevereşte aceste lucruri, Sfântul Ioan.

18. Într-adevăr, cât de multe mai sunt cele care s-ar fi putut scrie şi spune, care ar fi trebuit să se mai spună şi să se mai scrie de către oricine are o gură şi un condei, despre ceea ce a văzut şi auzit [umblând] cu Iisus!
Dar fiecare dintre cei care s-au apucat vreodată să scrie şi să vorbească, oricât de sumar ori de general, despre Iisus, au văzut la sfârşit că, faţă de ceea ce ar fi trebuit să spună, ceea ce au putut spune este ca nimic.

19. Cu cât te sui mai sus pe un munte, cu atâta vezi mai larg. Dar ce munte ţi-ar trebui şi ce ochi ca să poţi vedea totul?
Şi chiar dacă ai vedea tot pământul făcut de El, spre a putea spune cât a făcut Iisus pe pământ,
ce este oare tot pământul acesta faţă de infinitul făcut de El? Şi cine este îndeajuns pentru toate lucrurile infinitului (II Cor 2, 16)?

20. Oricât de multe am fi cuprins despre Domnul, la urmă vedem cât mai sunt de multe acelea pe care nu le-am putut cuprinde.
Oricât de inspirat am fi scris multe adevăruri despre Hristos, la sfârşit vedem mereu că nespus de multe şi mai înalte sunt acelea ce ne-au scăpat, acelea care n-au să se spună.
Slavă veşnică Lui, Care Singurul este Nemărginit!
Amin.

Traian Dorz
din Cugetări nemuritoare, – „Lupta cea bună”

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!