16. Tu îmi zici mie: Celui ce-ţi ia cu sila ale tale, să nu i le mai ceri înapoi.
Eu Îţi zic: de ce, Doamne, să nu le mai cer?
17. – Pentru că şi aşa nu ţi le va mai da. Căci, dacă îţi ia cu sila, este mai puternic.
18. Şi cel puternic este lacom,
şi lacomul este tiran,
şi tiranul este nedrept,
şi nedreptul este neruşinat…
Iată de ce să nu i le mai ceri înapoi.
19. – Spune-mi Tu, Prietenul meu adevărat şi credincios:
care este ispită, pentru mine, dintre toate iubirile câte vin în inima mea?
– Aceea care nu rămâne după ce ai primit-o!
20. – Şi care este păcat, dintre toate frumuseţile care trec prin lumina ochilor mei?
– Acela care îţi lasă cearcăne de umbră în jurul lor!
21. – Şi care este comoara cea mai înşelătoare dintre toate cele după care aleargă viaţa mea?
– Aceea care nu rămâne după moarte!
22. – Şi care îmi este visul cel mai fericit?
– Acela din care nu te vei mai trezi aici, ci cu Mine!
23. – Şi căreia dintre toate iubirile îi dai Tu harul cel mai mare?
– Celei mai smerite. Căci Eu sunt Ţinta tuturor năzuinţelor ei.
Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu
