din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Beiuş – 12 iunie 1982
Credinţa noastră creştină se întemeiază pe aceste trei mari temelii care formează Una Singură – Treimea Sfântă: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Toată lucrarea mântuirii lumii, a omenirii şi a noastră în parte, este făcută de toată Sfânta Treime. La început cunoaştem din Sfânta Scriptură lucrarea Tatălui, pentru că Tatăl, Fiul şi Duhul erau împreună atunci.
Tatăl a lucrat şi a pregătit venirea Fiului…
La venirea Domnului Iisus pentru a aduce El Jertfa răscumpărătoare fără de care nu se putea mântui omenirea, Tatăl şi Duhul lucrau împreună cu Fiul. În ziua Botezului Mântuitorului, şi Glasul Tatălui, şi arătarea Duhului Sfânt au mărturisit că împreună lucrează cu Mântuitorul, Care a venit să aducă mântuirea oamenilor.
Când Mântuitorul Se pregăteşte să meargă la Tatăl, El a spus, în Săptămâna Patimilor, ucenicilor Săi: „Eu Mă duc la Tatăl, dar nu vă voi lăsa orfani, ci vă voi trimite un alt Mângâietor, pe Duhul Adevărului. Lumea nu Îl cunoaşte. Voi însă Îl veţi cunoaşte, pentru că El va fi cu voi, va fi în voi şi vă va călăuzi în toate lucrurile; şi El vă va aduce aminte de tot ceea ce v-am spus Eu”.
Mântuitorul S-a dus şi, după înălţarea Sa la Cer, Şi-a împlinit făgăduinţa faţă de ucenicii Săi şi faţă de urmaşii Săi în veci: L-a trimis pe Duhul Sfânt. Şi în Faptele Apostolilor, în cartea care urmează după Sfintele Evanghelii din Noul Testament, la începutul ei se arată ce frumos Şi-a împlinit Domnul Iisus făgăduinţa Lui faţă de urmaşii Săi, trimiţându-le un Mângâietor.
La venirea Duhului Sfânt s-a format cea dintâi unitate creştină, atunci s-a născut Biserica creştină. La venirea Duhului Sfânt s-a născut în omenire ceva nou: viaţa cea nouă, semnul cel nou, omul cel nou, credinţa cea nouă, lumina cea nouă, trăirea cea nouă pe care a dorit-o Dumnezeu, pe care a adus-o Hristos şi pe care a făcut-o Duhul Sfânt.
La venirea Duhului Sfânt, lumea s-a împărţit în două:
1. cei care se întorc la Dumnezeu, se nasc din nou şi devin o făptură nouă, o lucrare a Lui
2. şi lumea cealaltă, rămasă veche, rămasă neascultătoare, rămasă nenăscută din nou.
La venirea Duhului Sfânt s-a născut Biserica creştină.
Şi de la Pogorâre, Duhul Sfânt acest lucru îl face pe pământ. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt, Care face mereu suflete noi, comunităţi noi, familii noi, vieţi noi.
O lucrare a Duhului Sfânt este şi nunta aceasta. O lucrare de înnoire, un fel deosebit pe care l-a adus cunoaşterea Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu. Cunoaşterea Mântuitorului este primirea Duhului Sfânt. Pentru foarte mulţi poate să pară aceasta o noutate – şi este. Aşa cum a apărut chilia primei biserici pe pământ. Aceasta este lucrarea pe care o face Dumnezeu, pe care o face Duhul Sfânt de atunci de când S-a coborât, în Ziua primelor Rusalii, până astăzi şi până la sfârşit: Cunoaşterea Domnului Iisus, Cuvântul Evangheliei pe care l-a adus El când a spus: „Eu am venit să fac nu voia Mea, ci voia Tatălui. Cuvintele pe care vi le spun nu sunt Cuvintele Mele; ci Tatăl, Care M-a trimis, El Însuşi M-a învăţat ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc”.
Şi a mărturisit mereu Cuvântul Evangheliei de la început, din capitolul 5 de la Matei – Voia lui Dumnezeu – sub toate formele pe care Tatăl ni le-a dat, prin pilde, prin sfaturi, prin înştiinţări, prin îndemnuri, la toţi cei care au vrut să asculte acest Cuvânt.
Lucrarea Duhului Sfânt este cea din urmă lucrare care se mai face în lumea aceasta pentru mântuirea celor care vor mai asculta. Lucrarea aceasta începuse din ziua Cincizecimii, dar Cuvântul era semănat atunci. A venit numai Duhul, Care a dat putere Cuvântului semănat, ca să aducă rod.
E ca şi cu sămânţa pusă în pământ. Ea stă şi aşteaptă ploaia binecuvântată care o face să încolţească, pentru ca să aducă rod. Evanghelia este semănată. Duhul Sfânt este ploaia care, venind în sufletele care o primesc, face ca acest Cuvânt primit în mintea noastră şi în inima noastră să aducă rod de viaţă nouă în sufletele noastre.
Evanghelia este sămânţa, dar puterea care o face să crească, să încolţească este Duhul Sfânt. Fără lucrarea Duhului Sfânt, lucrarea Evangheliei nu are nici o putere, Cuvântul nu are nici o putere. De aceea noi am primit tot ceea ce avem nevoie ca să putem aduce rod de viaţă nouă şi rod de mântuire prin ascultare de Dumnezeu.
Avem Cuvântul lui Dumnezeu în bisericile noastre…
Avem Cuvântul lui Dumnezeu în cărţile noastre…
Avem Cuvântul lui Dumnezeu în adunările noastre…
Avem Cuvântul lui Dumnezeu în cântările noastre, în cunoştinţa noastră… Da! Avem acest Cuvânt Sfânt al lui Dumnezeu!
Dar, cu toate acestea, nu aduc rod de ascultare şi de viaţă nouă decât cei care primesc prin credinţă lucrarea Duhului Sfânt în inima lor.
Cea dintâi lucrare a Duhului Sfânt pe care a făcut-o în lume a fost Biserica din Ziua Cincizecimii, cea dintâi Biserică, din Ierusalim. De atunci şi până astăzi, lucrarea Duhului Sfânt se face, pentru că este scris: „El va fi cu voi şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Vă va călăuzi în toate lucrurile, vă va sfinţi, vă va mângâia, vă va ajuta să aduceţi rod de viaţă nouă, pentru împlinirea Voii lui Dumnezeu…”.
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 2
87. LUCRAREA DUHULUI SFÂNT
