20 aprilie Psalmul 47, v. 1
Alcătuitorul psalmilor a fost înzestrat de către Dumnezeu cu marele dar al cântării şi armoniei. Cântăreţul plăcut al lui Israel (2 Sam. 23, 1) a fost însă şi omul după inima lui Dumnezeu (1 Sam. 13, 14 ). Cântările lui David au izvorât din marea lui credinţă şi dragoste de Dumnezeu. Frumuseţea şi dulceaţa cântărilor şi rugăciunilor lui se datoreşte tocmai acestora. Dar, pe lângă marele har şi talent al cântării şi al rugăciunii, psalmii mai au un foarte adânc conţinut profetic. Nu numai cele scrise cu privire la venirea Mântuitorului, la Patimile şi la invierea Lui, la înălţarea şi la Slava Sa veşnică, ci şi multe din stările şi Întâmplările împlinite mai târziu, în istoria omenirii sunt conţinute în cuprinsul psalmilor minunaţi.
În afară de acestea mai sunt încă multe profeţii care nu s-au împlinit, dar urmează să se împlinească cu siguranţă. Printre aceste profeţii este şi cea conţinută în fruntea aces-tui psalm. Aceasta este
încă o profeţie, pentru că astăzi nu toate popoarele înalţă Numele Singurului Dumnezeu Adevărat (Ioan 17, 3).
Nu toate popoarele se roagă cu bucurie lui Hristos (Ioan 10, 16). Dar cum s-au împlinit toate celelalte profeţii la sosirea vremii lor, întocmai aşa le va sosi vremea să se împlinească şi ace-lora care sunt încă neîmplinite. Se vor împlini cu siguranţă şi acestea, după aceeaşi rânduială mai dinainte stabilită de Dumnezeu, ca şi la cele ce s-au împlinit până azi.
Va veni vremea când toate popoarele de pe pământ vor căpăta independenţă, apoi vor căpăta lumina cunoaşterii despre Dumnezeu, printr-o largă mărturisire a Evangheliei şi a credinţei lui Hristos, Mântuitorul lumii… Vor căpăta pentru aceasta cuvântul scris şi vorbit al Evangheliei, iar revărsarea Sfântului Duh le va face inimile să pri-mească credinţa şi lumina lui Hristos cu o bucurie negrăită şi strălucită (Luca 14, 21-23; Ioan 10, 16; Fapte 2, 39). Atunci va veni vremea împlinirii acestei profeţii fericite, căci popoarele vor veni la Dumnezeu ca bătând din palme şi inălţând spre El strigătele unei mari bucurii pentru aflarea marii Lui mântuiri. Pentru că trebuie ca Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos să fie propovăduită tuturor popoarelor (Mat. 24, 14). Iar popoarele, ca să poată înţelege Evanghelia, trebuie să aibă cunoaşterea, deci cartea. Ca să poată urma Evanghelia, trebuie să aibă libertatea, adică independenţa. Numai având cunoaşterea şi libertatea vor avea merit primind Evanghelia sau răspundere, neprimind-o.
Căci cine este neştiutor sau rob nu poate avea nici una din aceste două, nici libertatea, nici răspunderea. De aceea tot mai multe popoare îşi capătă acum aceste două mari bunuri prin care vor primi apoi chemarea lui Hristos. Şi de aceea se fac cu atâta grabă acestea acuma, pentru că se apropie vremea ultimei largi mărturisiri a credinţei lui Hristos. Ferice de poporul şi popoarele care înţeleg vremea cerce-tării şi primesc viaţa în Hristos! (Col. 1, 5-6).
Doamne lisuse, Dumnezeul şi Mântuitorid nostru, slavă Dreptăţii şi înţelepciunii Tale, căci in bunătatea Ta nu,vei lăsa nici un popor fără himină Şi fără libertate, pentru ca din această stare demnă să poată alege… Tu le vei da vreme posibilitate să audă Cuvântul Tău, iar ele vor alege, conştiente şi libere, ascultarea sau neascultarea, merittil sau răspunderea faţă de voia Ta. Îți mulţumim, Doamne, că Tu grăbeşti eliberarea tuturor ţărilor şi a popoarelor subjugate, că le trimiţi cartea şi Evanghelia… Fă-i, Doamne, pe toţi în stare să înţeleagă chemarea Ta şi, înţelegâtid-o, să primească credinţa Ta. Pentru ca să vină cât mai curând implinirea acelor vremi profețite când toate popoarele, bătând din palme, să-Ți înalţe Tie, Unuia, toate laudele credinţei şi a iubirii lor cu strigăte de sărbătorească Şi eternă bucurie. Amin.
