Oastea Domnului a fost trimisă de Dumnezeu, nu de un om, să aducă în mijlocul poporului nostru această dezrobire, începând cu eu, începând cu individul, începând cu omul, cu sufletul, cu fiecare separat; apoi cu familiile, apoi cu întreg poporul. Şi binecuvântat să fie Dumnezeu, Care a avut grijă ca noi să putem ajunge o astfel de stare şi la un astfel de adevăr.
Oastea Domnului este o minune, este un miracol, este un fenomen unic în lume. Dumnezeu S-a îndurat de poporul nostru în chip aşa de minunat! Şi, prin această Lucrare, vedeţi ce bucurii putem noi avea! Ce frumoase vot fi nunţile noastre, aniversările noastre, privegherile morţilor noştri, înmormântările noastre, revelioanele noastre, Paştele noastre, Crăciunul nostru, toate sărbătorile noastre, îmbinate şi îmbibate cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu petrecerile acelea sfinte şi frumoase pe care le-au avut înaintaşii noştri din primul secol, dar pe care, o dată ce au venit stăpânirile păgâne, ele au nimicit aceste bune obiceiuri şi au strecurat în sufletele noastre obiceiurile lor păgâneşti, degradante, murdare, necredincioase, întinând tot ce a fost curat şi frumos în sufletul nostru de la început.
Acum Dumnezeu a făcut această revelaţie ca o naştere din nou a întregului nostru popor. Priviţi ce frumoase sunt feţele tinerilor noştri, feţele tinerelor noastre! Ce frumoşi sunt mirii noştri împodobiţi cu sfinţenia şi cu credinţa! Ce frumoase sunt aceste nunţi, unice în istoria tuturor popoarelor! Nimeni nu mai are aşa sărbători frumoase. Şi nouă Dumnezeu ni le-a dăruit în această Lucrare. Şi cât de aproape simte sufletul poporului nostru căldura dragostei lui Dumnezeu arătată lui prin toate aceste binecuvântări!
De aceea, alipiţi-vă de această Lucrare. Hotărâţi-vă pentru Domnul! Căci atunci ascultaţi glasul părinţilor noştri, nu numai glasul lui Hristos şi glasul apostolilor Săi. Ci acest glas sfânt, multiplicat şi răspândit prin cronicarii noştri, prin înaintaşii noştri, ajuns până la noi, mărturisindu-ne testamentul cel sfânt al lui Hristos lăsat lor de înaintaşii lor şi lăsat nouă de înaintaşii noştri.
Alipiţi-vă de Dumnezeu! E o binecuvântare cum nu se poate mai mare această Lucrare a lui Dumnezeu. Sufletul poporului nostru simte salvarea lui prin această Lucrare. Oameni de răspundere din poporul nostru au ajuns să se convingă că singura salvare a poporului nostru şi a credinţei noastre este în această Lucrare care face o renaştere duhovnicească şi evanghelică în viaţa noastră, începând cu individul. Acesta este omul cel nou pe care-l preconizează toţi acei care voiesc binele neamului nostru. Omul cel nou corect, cinstit, demn, vrednic, pe care te poţi bizui oriunde, care-şi face datoria cinstit la locul său de muncă, nu din frica maistrului sau a celor care-l supraveghează, ci din dragoste pentru Dumnezeu, Care ne porunceşte nouă, fiecăruia dintre noi, să fim şi-n mijlocul pădurii, şi-n mijlocul nopţii, şi-n mijlocul singurătăţii sfinţi în toată purtarea noastră şi să ne purtăm în chip vrednic totdeauna, căutând folosul altora, nu folosul nostru. Prin felul acesta, acest om nou este acela pe care toţi doresc să-l aibă, pentru că el este acela care va garanta continuitatea fericită a familiei. Un soţ care-şi iubeşte familia, care-şi aduce banul muncit pentru întreţinerea copilaşilor săi în chip cinstit. Un om care se supune stăpânirii nu din frică, ci din îndemnul cugetului; căci Cuvântul lui Dumnezeu spune: „…supuneţi-vă stăpânirii, fiindcă nu este stăpânire decât rânduită de Dumnezeu”; „Rugaţi-vă pentru mai-marii voştri, ca să puteţi duce o viaţă paşnică, liniştită şi frumoasă în mijlocul lor”; „Cinstiţi şi rugaţi-vă pentru cetatea voastră, căci fericirea voastră depinde de cetatea voastră”.
Lucrarea aceasta a Domnului ne-a făcut să iubim pământul ţării noastre, să-l muncim cu dragoste şi să rămânem pe el şi lângă el orice s-ar întâmpla cu el. Noi n-avem alt loc nicăieri, decât aici. Dumnezeu ne-a aşezat aici. Asta este patria noastră. S-o iubim!
Un cuvânt frumos a spus Domnul de trei ori în decursul istoriei omenirii. O dată, când l-a făcut pe om şi a zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi, şi stăpâniţi pământul”. Altă dată, când i-a scos, ca dintr-o altă naştere, din potop. I-a spus lui Noe cel dintâi cuvânt: „Creşteţi, vă înmulţiţi şi umpleţi pământul”. Şi Mântuitorul a lăsat în Cuvântul Său această voie: „Creşteţi!”. Asta înseamnă, în primul rând, creşterea noastră spirituală, naşterea noastră în Domnul. Fiecare creştere presupune o naştere întâi. Naşterea noastră în Domnul, naşterea noastră prin credinţă, naşterea noastră din nou, apoi creşterea noastră: creştere în dragoste, creştere în cinste, creştere în respect, creştere în punctualitate, în demnitate, în tot ceea ce este frumos, vrednic şi preţuit înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu. În toate acestea să creştem. Şi după aceea să creştem în jurul nostru copii ai noştri, trupeşti şi sufleteşti, generaţii de credincioşi, care să ducă mai departe, până la marginile ţării sau lumii şi până la marginile istoriei, mesajul acesta al lui Dumnezeu, Care vrea să vadă fericit fiecare individ şi întreg poporul. În primul rând poporul nostru şi după aceea să ne folosească pe noi la mântuirea şi la fericirea altor popoare.
ADEVĂRURILE LĂSATE NOUĂ
din vorbirea fratelui Traian Dorz de la nunta de la Pechea – sâmbătă, 14 iulie 1984
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului,vol. 4
