Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Traian Dorz – poet și cântãreț al faptelor mãrețe ale lui Dumnezeu

Traian Dorz – poet și cântãreț al faptelor mãrețe ale lui Dumnezeu

Traian Dorz – poet și cântãreț al faptelor mãrețe ale lui Dumnezeu

La treizeci de ani de la plecarea în veșnicie a fratelui Traian Dorz (20 iunie 1989) şi în cinstea personalităţii sale se cuvine să ne aplecăm mai mult asupra operei dorziene, operă marcată şi învăluită de autentică poezie. Lăsând la o parte poezia sa, observăm că cea mai mare parte a prozei sale este străbătută de idei poetice de adâncă pocăinţă, de cuvinte de laudă şi slavă aduse Domnului nostru Iisus Hristos.

Fiecare lucrare a fratelui Traian – mai puţin două-trei din cele peste o sută de titluri ale sale – începe cu un adevărat imn de laudă şi slavă închinat Mântuitorului. Iar fiecare imn are un început de-a dreptul liturgic: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”. Un început de adevărată rugăciune, o autentică mărturisire de credinţă. Şi continuă cu o formulă care diferă de la lucrare la lucrare, în funcţie de tematica fiecăreia.

Cea mai des întâlnită formulă de după începutul imnului este: „Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Slavă veşnică Ţie!” Dar mai sunt şi alte formule imnice între cele peste o sută de asemenea construcţii. Vom exemplifica numai câteva dintre ele, pentru a vedea frumuseţea varietăţii lor, dar şi greutatea lor biblico-dogmatică:
Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Eterna noastră Jertfă ispăşitoare, Slavă veşnică Ţie! (IH-DN 19)1
Iisus Hristos, Veşnicul şi Unicul Adevăr, Judecător şi Dumnezeu, Slavă veşnică Ţie!(ZAI)                                                                                                                           Iisus Hristos, Biruitorul nostru Împărat şi Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Slavă veşnică Ţie! (IUJ 4)
Iisus Hristos, Dumnezeul Adevărat şi Martorul Credincios, Slavă veşnică Ţie! (H-MM)
Iisus Hristos, Mare Dumnezeul meu şi Veşnicul meu Prieten, Slavă veşnică Ţie! (Cug 1)
Iisus Hristos, Dulcele nostru Mire şi Veşnicul nostru Domn, Slavă veşnică Ţie! (Cug 25)
Iisus Hristos, Unica noastră Iubire şi Eternul nostru Adevăr, Slavă veşnică Ţie! (Cug 27)
Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu şi Viaţa Eternă, Slavă veşnică Ţie! (Biblia Versificată)

Apelative de acest gen, toate ilustrând, catafatic, perfecţiunea lui Dumnezeu în sensul absolut şi măreţia Dumnezeului nostru Iisus Hristos şi Slava Lui, abundă în toată opera dorziană: Marele nostru Dumnezeu şi Răscumpărător (IUJ 3); Pâinea noastră Dulce (Strângeţi Fărâmiturile 1); Cuvânt slăvit al Vieţii (CN 4); Nebănuita noastră Fericire şi Slavă (CN 21); Jertfa iertării noastre (CN 26); Preot şi Apostol (H-PAp); Fericita noastră Lumină (CN 9); Uşa Mântuirii Eterne (Cug 16); Viul nostru Izvor (IH-DN 4); Dulcea noastră Pace (IH-DN 16); Comoara noastră Veşnică (CN 8); Calea noastră fericită (Cug 5); Eterna noastră Avuţie (Cug 6); Singurul Biruitor Etern (Cug 17); Dătătorul Cununii Eterne (Cug 21); Slava noastră Negrăită (IH-DN 21); Lumina noastră scumpă (Cug 4); Eterna noastră Cântare (CN 27); Eterna noastră Dragoste (CN 28) etc.

Abundenţa atributelor Mântuitorului Iisus Hristos în aceste imne dorziene este copleşitor de diversă: Păstor (CN 16, Cug 7, IH-DN 10); Binefăcător (IH-DN 5; CN 13); Împărat (IH-DN 12, Cug 8); Luminător (IH-DN 8, Cug 9); Sfinţitor (IHDN 2); Înnoitor (IH-DN 3); Învăţător (IH-DN 7); Vindecător (IH-DN 9, Cug 11); Mijlocitor (IH-DN 17); Răscumpărător (IHDN 18); Îndrumător (Leagănul de Aur); Conducător (CN 3) şi multe altele.

Adresându-se Mântuitorului Hristos într-o aşa profundă evlavie dogmatică, autorul aduce de fiecare dată şi argumente palpabile, trăite în fiecare împrejurare care a născut lucrarea ce adăposteşte imnul. De cele mai multe ori imnul continuă aducând explicaţii definitorii cu privire la tematica lucrării, edificatoare pentru cel ce lecturează mai apoi întregul volum ce se deschide cu imnul în cauză. Această parte a imnului introduce argumentaţia fie folosind conjuncţia compusă pentru că, fie intrând direct cu formula Ţie, Care, fie uneori afirmând întâi motivul pentru care aduce lui Hristos Slava: Tu eşti… Uneori, intrarea în miezul imnului se face direct cu rugăciunea: Ne închinăm Ţie…, cum ar fi imnul începutului de la meditaţia la Evanghelia de la Ioan, capitolul 6.

Argumentaţia slavei veşnice pe care autorul o aduce Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor este una diversă, cuprinzând întreg spectrul mântuirii noastre. Cele mai multe argumente vizează iubirea veşnică a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, arătată în primul rând prin venirea în Trup a Domnului şi pătimirea Sa pe Cruce „pentru a noastră mântuire”. Câteva exemple din cele multe vor arăta atât frumuseţea, cât şi valoarea lor dogmatică şi liturgică:

„Slavă veşnică Ţie!
Pentru Crucea Ta Răscumpărătoare
Pe care ai primit moartea,
Pe care Ţi-ai vărsat Sângele Sfânt,
Pe care ai suferit pentru păcatele noastre…” (Cug 13).
„Slavă veşnică Ţie!
Pentru că Tu eşti Pâinea cea Vie
Care Te-ai coborât din cer
Şi ai dat lumii viaţa.
Pentru că pe Crucea Golgotei Te-ai frânt,
Pe Tine Însuţi împărţindu-Te
Pentru noi şi pentru mulţi,
Spre iertarea păcatelor noastre…” (Strângeţi Fărâmiturile, vol. 1).
„Slavă veşnică Ţie!
Pentru dragostea Ta cea nebănuit de mare
Pe care nu voi înceta niciodată a o preamări
Şi pentru mărturia Ta cea adevărată şi eternă
Căreia totdeauna îi voi fi recunoscător” (H-MM).
„Slavă veşnică Ţie!
Pentru că Tu, Singurul, ne-ai arătat
Cutremurător şi veşnic

Câtă îndrăzneală cere Dreptatea,
Câtă încredinţare, Adevărul
Şi câtă jertfă, Iubirea” (IUJ 2).
„Slavă veşnică Ţie!
Ţie, Care ai ales Golgota ca locul cel mai înalt
Şi Crucea ca mijlocul cel mai cutremurător
Prin care Tu, ca Dumnezeu,
Să ne arăţi nouă, prin Tine ca Om:
Cât de mult a putut cere răscumpărarea păcatului lumii
Şi cât de mult a putut să dea dragostea lui Dumnezeu” (IUJ 3).
„Slavă veşnică Ţie!
Tu, Care eşti Înţelepciunea şi Plinătatea lui Dumnezeu,
Tu, Care eşti Ideea şi Cuvântul din Care şi prin Care s-au
făcut toate” (CN 6).
„Slavă veşnică Ţie!
Ţie, Iisus Biruitorul, Care, scoţându-ne din ţara robiei,
Ne-ai strămutat în Canaanul şi Ierusalimul Tău ceresc” (CN
21).
Slavă veşnică Ţie!
Ce întunecat de lumină este locul
Pe unde ne pregătim să trecem acum!
Mergem numai după sunetul paşilor Tăi,
Auzim numai bătaia inimii Tale,
După care păşeşte inima noastră
În acelaşi Timp sfânt” (CN 20).
„Ne închinăm Ţie, proşternuţi la picioarele Tale,
Într-o veşnică uimire şi recunoştinţă
Pentru minunile pe care Te-am văzut făcându-le –
Sau încă nu Te-am văzut…” (IH-DN 6).

Dumnezeu în imnele de început ale meditaţiilor la celelalte capitole ale Evangheliei de la Ioan, sau în Cugetări Nemuritoare, vol. 8 (Săgeţile biruitoare), în Îndrumări Nemuritoare, vol. 2 (Scumpele noastre surori) şi în altele. Frumuseţea imnelor dorziene constă şi în aceea că ele sunt construite ca un veritabil rondel, ca o rugăciune în rotund, primele formule fiind reluate la final, în sens invers, dând poemului o sensibilă încărcătură artistică. Dacă la început intrarea în imn se face folosind o anumită ordine a cuvintelor, ieşirea din imn este asigurată de reaşezarea aceloraşi cuvinte într-o altă ordine, la fel de frumoasă, dar şi veritabilă în acelaşi timp. De pildă, când foloseşte formula „Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Slavă veşnică Ţie!”, la finalul poemului autorul exclamă: „Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Mântuitor şi Dumnezeu, Iisus Hristos!”. Calitatea dogmatică şi artistică a acestor părţi imnice este incontestabilă…

Imnele începutului lucrărilor fratelui Traian sunt pline de imaginea minunatelor acte binefăcătoare ale Domnului Hristos săvârşite pentru noi şi cu noi.

După cum spuneam, la început, cele ce a scris poetul Traian Dorz pot fi comparate cu cele ce de veacuri au lăsat posterităţii scriitorii bisericeşti. Opera imnică a fratelui Traian Dorz este ca o continuare a operei imnice în Biserică; ea este unitară în tot ansamblul ei şi prin aceste imne-rugăciuni de slavă aşezate la fiecare început de volum.

Această trilogie a imnelor – ale Psalmilor Sfintei Scripturi, ale pocăinţei la Sfântul Roman Melodul şi ale începutului sau Slavei la fratele Traian Dorz – arată unitatea Duhului Care i-a inspirat pe autori întru cântarea de laudă adusă Domnului Hristos, Mântuitorul lumii. Imnele Sfântului Roman Melodul şi ale fratelui Traian Dorz se constituie ca o poezie omiletică, caracterizate de structură metrică specifică fiecărui autor, dar ambele încărcate de mesaj biblic mântuitor.

Dacă între cititorii se găseşte un singur suflet care nu a citit şi nici nu a văzut vreo carte a fratelui Traian Dorz, dar nici vreun imn al Sfântului Roman Melodul, se merită să punem aici câte ceva din imnele fiecăruia, nu numai pentru a vedea adevărata lor frumuseţe, dar şi pentru a trezi, prin aceasta, gustul unei lecturi cu adevărat folositoare de suflet.

Încercând să comparăm un imn al Sfântului Roman Melodul cu unul al fratelui Traian Dorz cu privire la suferinţa şi rolul Maicii Domnului în actul mântuirii – o strofă din Imnul Sfintei Marii la Cruce faţă în faţă cu imnul începutului la lucrarea Minune şi Taină –, vom remarca, şi într-o parte şi într-alta, caracterul profund dogmatic al imnului: Fiul Maicii Domnului este Unicul Fiu al Veşnicului Dumnezeu, de o Fiinţă cu Dumnezeu-Tatăl:
„Fiule al Fecioarei, Dumnezeule al Fecioarei,
Şi Făcătorul a toată lumea, a Ta este Patima
şi al Tău este Adâncul înţelepciunii.
Tu singur ştii ceea ce erai şi ceea ce ai devenit,
Căci, voind a pătimi, ai binevoit a mântui pe oameni.
Tu păcatele noastre le porţi ca un miel
Şi Tu, omorând patimile, cu moartea Ta i-ai mântuit pe toţi,
Căci Tu eşti în pătimire, dar nepătimitor;
Tu eşti Cel Ce, murind, mântuieşti;
Tu ai dăruit Fecioarei deplină-ndreptăţire ca să-Ţi strige Ţie:
Fiul şi Dumnezeul meu.”
(Sfântul Roman Melodul, Imnul Sfintei Marii la Cruce, strofa 6)

„În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Amin.
Iisus Hristos,
Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor,
Slavă veşnică Ţie!
Pentru că Tu, Fiul Unic şi Veşnic al Tatălui,
de o Fiinţă cu Dumnezeu-Tatăl,
ai primit, pentru noi, oamenii,
a Te întrupa din Sfânta Fecioară Maria
şi pentru că Tu, Creator fiind,
ai ales din Veşnicie – şi ai creat în Timp –
această creatură Unică,
din care, într-o zi Unică, prin Taină şi Minune,
Te-ai Recreat pe Tine într-un fel Unic,
pentru veşnica Jertfă şi veşnica Slavă a veşnicei Mântuiri
pe care ne-ai adus-o,
şi pentru că această Unică şi Veşnică Mântuire
Te-a înomenit pe Tine prin Maica Ta
şi a îndumnezeit-o pe ea prin Tine, spre izbânda Jertfei Fiului
şi spre gloria Lucrării Duhului Sfânt,
Slavă veşnică Ţie,
Marele nostru Mântuitor şi Dumnezeu,
IISUS HRISTOS!
Amin.”
(Traian Dorz, Minune şi Taină)

Dacă ar fi aşezate într-o singură carte imnele începutului sau ale Slavei lui Hristos scrise de fratele Traian Dorz cred că acestea ar constitui o lucrare unitară, de sine stătătoare, iar lecturarea ei ar produce o deosebită bucurie mântuitoare, asemănătoare bucuriei duhovniceşti pe care o ai după ce ai citit Psalmii Sfintei Scripturi, sau imnele Sfântului Roman Melodul, sau alte asemenea creaţii ale Bisericii intrate de mult în cult…

Fie ca lectura unor astfel de lucrări să ajute la creşterea noastră duhovnicească, la îmbogăţirea noastră în Dumnezeu!

Slăvit să fie Domnul!

**************

1 Lista de abrevieri ale lucrărilor fratelui Traian Dorz folosite în acest material:
*IH-DN – Iisus Hristos Dumnezeu nostru, Meditaţii la Evanghelia de la Ioan (De ex. IH-DN 1 înseamnă: Iisus Hristos Dumnezeul nostru; Meditaţii la Evanghelia de la Ioan, capitolul 1 – Hristos Dumnezeul nostru);
* ZAI – Zile şi adevăruri istorice;
* IUJ – Istoria unei jertfe (De ex. IUJ 1 înseamnă: Istoria unei jertfe, vol. 1, Grăuntele);
*H-MM – Hristos, mărturia mea;
* Cug – Cugetări Nemuritoare (De ex. Cug 1 înseamnă: Cugetări Nemuritoare, vol. 1, Prietenul tinereţii mele);
*CN – Cântări Nemuritoare (De ex. CN 1 înseamnă: Cântări Nemuritoare, vol. 1, Cântările Dintâi); H-PAp – Hristos, puterea apostoliei

Aurel Matei

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!