Trec anii buni, trec anii răi ca norii peste creste
şi vine-o zi, când nici gândeşti, cu-a morţii neagră veste.
Trec anii tari, trec anii slabi, ca umbrele grăbite,
şi vine clipa când rămân privirile-mpietrite.

Trec anii sănătoşi şi vin cei plini de suferinţe.
Ce bine-ar fi să ni-i scutim de-amarele căinţe!
Când anii faptelor i-avem, ce har e-a face bine,
căci vin şi anii când ai vrea, dar nu mai are cine.

Trec anii florilor şi vin ai poamelor frumoase
– ferice-acei ca pomii plini de roadele mănoase;
când anii de cules sosesc – să le-mplinim dobânda,
căci vine Cel ce ne-a sădit, cu slava ori osânda.

Trec şi-anii cei amari şi vin şi anii bucuriei
– ferice-acei ce mor primind răsplata Veşniciei,
căci anii plânsului sunt scurţi, – dar ai cântării sfinte,
pentru acei ce şi i-au strâns, stau nesfârşiţi ’nainte.

TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014