Trecerea de la viaţa cea veche la cea nouă

opuseleTot cel ce-şi doreşte botezul lui Iisus Hristos doreşte o viaţă nouă. Să părăsească deci viaţa cea veche, pentru a ajunge la viaţa cea nouă: N-a fost oare Vechiul Testament, cântarea cea veche, omul cel vechi? Astăzi este Noul Testament, cântarea cea nouă pentru omul cel nou. Să demonstrăm cele ce spunem prin mărturiile Sfintelor Scripturi. Citim la Ieremia: „Iată că vin zile, zice Domnul, şi voi împlini Testamentul Meu cel Nou peste casa lui Iuda” (Ier 31, 31). David zice şi el: „O, Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta Ţie” (Ps 143, 9); şi iarăşi: „Cântaţi Domnului cântare nouă” (Ps 95, 1); Sfântul Apostol Pavel adaugă: „Dezbrăcându-vă de omul cel vechi, îmbrăcaţi-vă în cel nou” (Col 3, 9); şi într-o altă parte: „Tot ce era vechi a trecut, totul a devenit nou” (II Cor 5, 17). Care lucruri vechi au trecut? Care au devenit noi?

Dacă am un auditoriu duhovnicesc, nu numai că înţelege, ci şi vede ce a devenit nou. Dacă, din contră, e printre voi un auditoriu trupesc, ce judecă totul prin ochii trupului şi nimic prin ai duhului, zâmbeşte şi răspunde: Vă rog, spuneţi-mi ce a devenit nou. Cerul pe care-l văd nu este cumva cel pe care-l admiram mai devreme, iar stelele strălucesc oare cu o lumină nouă? Soarele nu parcurge mereu aceeaşi cursă în timpul zilei şi luna în timpul nopţii? Şi-a spart oare marea ţărmurile ei sau pământul a născut roade noi? Precum la început, nu este oare ziua de douăsprezece ceasuri, numai că creşte vara şi descreşte iarna? Au încetat printre muritori să moară, au încetat cumva să se nască? Dacă deci totul se petrece ca la început, dacă totul şi-a păstrat mişcarea şi sfârşitul său, de ce ne-aţi spus acum: „Tot ce era vechi a trecut, totul a devenit nou?” Răspunde, Pavele, celui ce ne pune întrebarea aceasta; înaintea ta mai ales îmi simt neputinţa. Răspunde tu pentru mine. Ascultaţi-l deci pe Apostol. Auditoriu trupesc, pentru ce căutaţi să vedeţi totul cu ochii trupului? Înălţaţi mai sus sufletul vostru, să puteţi înţelege cuvântul acesta: „Tot ce era vechi a trecut, totul a devenit nou”. Ce lucruri vechi au trecut, care au devenit noi?

„Cel dintâi om este omul pământesc alcătuit din pământ; iar cel de-al doilea este omul ceresc coborât din cer” (I Cor 15, 47). Adam, omul cel vechi făcut din tina pământului, a trecut; a venit Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul trimis din cer. A trecut bătrâneţea sufletelor; a venit noutatea credincioşilor; viaţa cea trupească a trecut şi este înlocuită cu viaţa duhovnicească. Puţin înseamnă oare noutatea aceasta arătată prin Dumnezeu-Omul: că, murind, S-a împovărat cu bătrâneţea voastră, înviind, a arătat întru Sine tinereţea voastră şi înălţându-Se la cer, a întărit dreptul vostru la slavă? Au trecut cele vechi; care cele vechi? Cele care vă făceau fii ai lui Adam, fii trupeşti. A trecut tot ce era vechi; voi eraţi pământ: totul a devenit nou, aţi devenit aproape cereşti. Căci „cerurile spun slava lui Dumnezeu” (Ps 18, 1). Vă pare imposibil să deveniţi oameni cereşti, când nu sunteţi încă decât oameni pământeşti? Cel ce a făcut din nimic cerul şi pământul nu poate oare din pământ să facă cer? Au trecut cele vechi; vă închinaţi pietrelor: totul a devenit nou, vă închinaţi (acum) adevăratului Dumnezeu. Au trecut cele vechi; nu mai există moarte: totul a devenit nou, ne-a fost făgăduită nemurirea. Au trecut cele vechi; tot trupul a pierit prin păcatul bărbatului şi al femeii: totul a devenit nou; a fost reînnoit trupul prin minunata naştere a unei Fecioare. Au trecut cele vechi; poporul cel de demult a dispărut: totul a devenit nou; Ierusalimul, cetatea cerească, a ţâşnit cu putere. Să râvniţi deci să ajungeţi în cetatea aceasta nouă, voi, care v-aţi înscris numele voastre în cartea vieţii.

Fericitul Augustindin ”Opuscule”
Traducere din limba franceză şi note de Protos. Dr. Arsenie Obreja
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2011

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *