În paginile de dinainte, am arătat trei evanghelii cu trei Marii îngenuncheate la picioarele Domnului. Şi, lucru ciudat: toate trei şi-au auzit cuvinte de mustrare, pentru că s-au apropiat de Domnul.
Pe Maria din Betania o mustra sora ei, Marta, că nu-i ajută la gătitul mâncărilor.
Pe Maria Magdalena o mustra Simon fariseul şi ceilalţi cărturari şi farisei, spunând că-i prea păcătoasă.
Şi iarăşi, pe Maria din Betania o mustra Iuda că „risipeşte“ mirul.
Aşa păţesc şi azi cei ce trăiesc cu adevărat o viaţă îngenuncheată la picioarele Domnului.
Oamenii cei lumeşti, oamenii cei orbiţi de patimi şi ispite nu înţeleg binecuvântarea şi pacea unui suflet îngenuncheat la picioarele Domnului. Pentru oamenii cei lumeşti este o nebunie viaţa trăită după Evanghelie. Ei râd de această viaţă, o batjocoresc şi o prigonesc. O viaţă îngenuncheată la picioarele Domnului, la picioarele Crucii, a fost, este şi va fi totdeauna batjocorită, mustrată şi hulită de oamenii cei lumeşti.
Într-un sat din judeţul Sibiu, cunosc trei femei care citesc cu râvnă mare Psaltirea, «Lumina Satelor» şi alte cărţi religioase. De când au intrat în Oastea Domnului, s-au retras cu totul în rugăciune, într-o viaţă ferită de duhul şi modele acestei lumi. Se strâng toate la un loc, se roagă, citesc şi îşi petrec în cele duhovniceşti. Merg regulat şi la biserică. Au însă mare necaz cu lumea şi cu oamenii cei lumeşti. Lumea strigă după ele cu batjocuri şi hule. Strigă că „s-au pocăit“ şi stau oamenii să arunce cu pietre în casa lor.
O femeie dintr-o comună a judeţului Fălticeni îmi scrie: „De când m-am înscris în Oastea Domnului s-au înmulţit şi ispitele asupra mea. Bărbatul meu stă să-mi arunce cărţile în foc şi zice că sunt bună de dus în pustie, iar cei din Oastea Domnului ar trebui scoşi din sat şi duşi în pădure…“
Iisus Mântuitorul a spus răspicat că toţi cei ce vor crede în El şi vor trăi o viaţă cu El vor avea de suferit multe prigoane. „Dacă pe Mine M-au urât şi pe voi vă vor urî… şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu“ (Lc. 21, 17; Mt. 10, 22).
Acesta e lucrul diavolului. Până când trăieşte omul o viaţă creştinească searbădă…, până când se mişcă încoace şi încolo, suflat de vântul tuturor ispitelor, Satana nu se ocupă mai îndeaproape cu el. Dar îndată ce un suflet se apleacă şi îngenunchează la picioarele Domnului, Satana aleargă îngrozit în toate părţile şi mişcă toate meşteşugurile lui, să-l poată ridica şi depărta de lângă izvorul mântuirii. Satana se vede în primejdia de a-şi pierde un client, de aceea îi mişcă pe oamenii cei lumeşti contra lui.
Rugăciune
Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Îţi mulţumesc că m-ai atras şi pe mine la picioarele Tale. Îţi mulţumesc că m-ai scos din lume şi m-ai îngenuncheat la picioarele Crucii Tale. Îţi mulţumesc că m-ai adus în acest loc unde mi s-au deschis ochii cei sufleteşti, să mă văd pe mine însumi şi rosturile vieţii mele în lumina cea adevărată. În acest loc am aflat că Tu, Scumpul meu Mântuitor, ai murit pentru mine, pentru păcatele mele, pentru iertarea mea şi mântuirea mea. În acest loc am aflat că eu nu sunt în stare să mă iubesc pe mine însumi atât de mult cât mă iubeşti Tu.
Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Nicăieri în lume n‑am aflat un loc mai scump, mai dulce, mai plin de linişte şi de bucurie sufletească decât a sta la picioarele Tale. Ajută-mă, Iisuse bunule, să stau neîncetat îngenuncheat la picioarele Crucii Tale, ca să picure peste mine neîncetat Sângele iertării şi împăcării mele cu Dumnezeu.
Duhule Sfinte, de putere dătătorule! Lumea cu ispitele ei umblă neîncetat să mă ridice de la picioarele Domnului. Întăreşte-mă cu darul şi harul Tău, să pot birui aceste ispite. Întăreşte-mă cu darul şi harul Tău cel sfânt, să pot rămâne aplecat la picioarele Domnului până la sfârşitul vieţii mele. Amin.
Mai lângă Domnul meu / Preot Iosif Trifa – Ed. a VI-a, rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2003
