Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Treptele luminii

Treptele luminii

Treptele luminii

Lumina lui Hristos este aceeaşi, dar pentru cei ce se află pe treapta curăţirii, ea este „făclie”, pentru cei ce se află pe treapta iluminării, Hristos este soare strălucitor, iar pentru cei care au ajuns la îndumnezeire, lumina lui Hristos este „de şapte ori mai strălucitoare decât soarele”. A nu vorbi despre treptele luminii înseamnă a rămâne mulţumit pe prima treaptă, a fi indiferent, ba chiar dispreţuitor faţă de sfinţii care au ajuns pe cele mai înalte trepte ale ei şi a vorbi din închipuire despre lumină. Iar aceste primejdii nu sunt mici.

Dacă, în cultură, oamenii s-ar opri numai la scris şi citit şi apoi nu ar mai face altceva decât să-i tot compătimească pe cei analfabeţi şi să se tot minuneze de darul scrisului şi al cititului, desigur că nu am mai avea astăzi oameni de cultură, nu am mai avea nici facultăţi şi nici academie. Acelaşi lucru îl vedem întâmplându-se şi în lumea duhovnicească.

În întunericul acestei lumi, poruncile lui Dumnezeu din Biblie sunt o făclie care ne arată neîncetat calea vieţii. „Făclie picioarelor mele este legea Ta, şi lumină cărărilor mele” (Psalm 118, 105). Lumina lui Hristos este făclie pentru cei ce se află pe treapta curăţirii; dar lumina lui Hristos este oare numai un opaiţ? Desigur că nu. Pentru cei care „îşi scutură tina de pe ochiul minţii” şi ajung să fie iluminaţi de har, lumina lui Hristos este ca „strălucirea zilei”.

Despre trecerea de la o treaptă la alta, Apostolul Petru spune: „ Avem cuvânt prorocesc mai întărit, la care bine faceţi luând aminte ca la o făclie ce străluceşte în loc întunecos, până când va străluci ziua şi Luceafărul va străluci în inimile voastre” (II Petru 1, 19). Acest „până când” de care vorbeşte Sfântul Apostol Petru delimitează clar două trepte ale luminii.

O perioadă de timp, urmăream cu mare interes tema luminii la diferiţi scriitori. Ulterior am început să citesc despre lumină la Sfântul Grigorie Palama, la Sfântul Simeon Noul Teolog, la Sfântul Grigorie Sinaitul şi la alţii. Încântat de anumite însuşiri literare din operele celor dintâi, am fost ispitit mult timp, vai mie întunecatului!, să mă opresc la lumina celor dintâi, ca una care este mai estetică, mai moralistă, mai accesibilă, aşa… pentru vremurile noastre. Dar, într-un moment de cutremur şi zguduire, mi-am dat seama că unii vorbesc despre lumină, uneori în mod sentimental şi din închipuire artistică, iar în cel mai bun caz vorbesc fie despre „opaiţ”, fie despre „lumina zilei”; iar cei îndumnezeiţi vorbesc despre lumina veacului viitor pe care s-au învrednicit a o vedea încă din acest veac.

Sfântul Simeon Noul Teolog, vorbind despre diferinţa dintre lumina cunoştinţei creştine şi cunoştinţa pe care o dobândeşte cineva în urma vederii slavei lui Dumnezeu, aşa cum au văzut-o ucenicii pe Tabor şi cei îndumnezeiţi, spune: „Nu cunoştinţa este lumină, ci lumina este cunoştinţă”.

O, ierarhe Grigorie Palama, iartă-mă că vreme îndelungată, în timp ce tu vorbeai lumii despre lumina veacului viitor „de şapte ori mai strălucitoare decât soarele”, eu, chiar şi în duminica închinată ţie, mă opream cu dispreţ şi cu înfumurare, ca „un slab văzător şi orb” (II Petru 1, 9), la luminile mai slabe, ba chiar închipuite, ale celor care nu au ajuns cu tine şi cu ucenicii pe vârful Taborului!

Iartă-mă, Iisuse, că uneori cânt sigur, cutezător şi însufleţit despre lumina orbitoare de pe muntele cel sfânt, iar eu abia de port în mână o făclie care dă să se stingă!

Preot Petru RONCEA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *