1. Trufia îl face pe om nerecunoscător pentru binefacerile primite
şi dispreţuitor al binefăcătorului său,
şi necuviincios, obraznic şi egoist,
şi nepăsător, mânios, certăreţ şi răzbunător,
şi nestăpânit, trădător şi vânzător,
căpetenie de tulburări şi de dezbinare,
– adică tocmai cum l-a făcut trufia pe satana, căpetenie a dezbinării şi organizator al împotrivirii faţă de Dumnezeu.
Şi tot aşa îl face pe orice fiu al său să fie luptător încăpăţânat, plin de toată răutatea şi cruzimea împotriva lui Hristos şi a Lucrării Sale.
2. Ce grozav păcat şi ce primejdioasă ispită este trufia de orice fel şi de orice grad!
Dar mai ales trufia religioasă. Fiindcă aceasta nu se ridică numai împotriva oamenilor. Ci mai ales împotriva lui Dumnezeu.
3. Câte nenorociri şi pagube au venit peste Lucrarea şi peste Biserica lui Dumnezeu din pricina marelui păcat al trufiei!
Câte dezbinări împotriva învăţăturii de la început!
Câte secte stricătoare ale credinţei!
Câte învăţături stricate şi rătăcite (II Tim 4, 3-4)!
Câţi lepădaţi şi prigonitori (In 16, 2)!
Câţi mincinoşi şi prefăcuţi (Iuda 4, 13)!
Câţi trădători şi vânzători de fraţi (Lc 21, 16; II Tim 4, 10-15; III In 9-10)!
Şi pe toate acestea le îndreptăţeşte numai cu min-ciuna că ele sunt izvorâte din Adevăr. Ce grozăvie!
4. Toate nenorocirile dezbinărilor au venit din păcatul de moarte al trufiei. Nu versetele Domnului fac dezbinările, ci păcatul trufiei.
Şi până la sfârşitul şi nimicirea trufiei, a acestui demon viclean, crud, prefăcut şi ucigaş, ea va mai face încă mult rău Lucrării lui Dumnezeu, Bisericii lui Hristos.
Şi vieţii oamenilor pe pământ.
5. Îndată ce omului încep să i se ridice în inimă gânduri de „independenţă” şi nesupunere faţă de ceea ce este normal să asculte – el se şi găseşte pe alunecuşul trufiei.
Dacă va continua aşa – va ajunge sigur şi repede la foc!
6. Îndată ce trufaşul ridică fruntea şi tonul în faţa părinţilor săi
sau îşi permite cuvinte obraznice în faţa învăţătorilor săi,
sau ridică pretenţii de întâietate în faţa fraţilor săi,
sau începe să privească de sus în jurul său,
– omul a şi căzut în mâinile ucigaşului demon.
Pierzarea este urmarea faptelor lui!
7. Vai de acel suflet care, într-o astfel de stare fiind, îşi închipuie că merge bine şi că lucrează după voia lui Dumnezeu!
Vai de acela care, făcând dezbinare între credincioşii Domnului şi împotriva învăţăturii primite, adică împotriva dragostei şi a adevărului, – crede totuşi că el este un inspirat şi un luptător pentru adevăr!
Nici o nebunie nu poate fi mai primejdioasă ca asta!
8. Vai de acela care, când este mustrat pentru neascultările sale, se îndărătniceşte şi mai mult, încurajându-se că este un martir
şi că „suferă pentru adevăr”.
Nu poate fi o mai mare prăbuşire şi înşelare decât aceasta.
O, cât de greu se mai pot izbăvi aceşti nenorociţi!
De cele mai multe ori salvarea lor este cu nepu¬tinţă.
Nu din cauza lui Dumnezeu, – ci din cauza lor.
9. Credinciosule prigonit şi urmărit pe nedrept de vrăjmaşii lui Hristos, Domnul tău, pentru dragostea şi ascultarea ta de El, fii totdeauna liniştit şi sigur că la Domnul vei găsi în orice vreme scăparea ta şi adăpostul tău!
Căci adevărate sunt cuvintele Lui: «Nicidecum n am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi!»
Numai dacă tu eşti cu adevărat credinciosul lui Hristos
şi dacă nu ai altă vină decât asta.
10. Suflet nevinovat, care eşti prigonit şi nedrep-tăţit de oameni,
tu, căruia ţi se nesocoteşte dreptatea
şi ţi se răpeşte avutul cinstit,
şi ţi se batjocoreşte numele, şi ţi se fură plata,
şi ţi se tăgăduieşte adevărul, şi ţi se înjoseşte meritul,
şi ţi se falsifică gândurile, şi ţi se denaturează faptele,
– nu-ţi pierde speranţa!
Aleargă la Hristos cu încredere şi cu răbdare.
Şi vei vedea cum El va interveni pentru tine, până la urmă, făcându-ţi dreptate.
11. Suflete flămând şi singur, nu-ţi căuta nici tu pâinea ta, nici soţul tău fără Dumnezeu – şi departe de El,
ci vino la Mântuitorul tău Hristos şi caută cu El ceea ce îţi lipseşte!
Vei vedea că El îţi va afla şi-ţi va pregăti totul în chip minunat şi fericit.
12. Suflete urmărit şi primejduit din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei lui Iisus Hristos (Apoc 1, 9),
nu alerga nici tu la oameni să-ţi cauţi adăpostul de vânturile aspre şi de valurile răsculate împotriva ta.
Ci caută adăpostul Domnului şi găseşte-ţi refugiu la limanul răbdării, rugăciunii şi nădejdii în apărarea Lui.
Nu este alt loc nici mai aproape de tine
şi nici mai sigur ca El!
13. Crede şi te încrede puternic în făgăduinţele ocrotirii lui Dumnezeu şi nu-ţi pierde firea nici în mijlocul celor mai crâncene rafale ale crivăţului vrăjmaş care te-ar izbi din toate părţile.
Nevăzute, dar paşnice şi dulci, aripile Domnului te vor învălui cald şi ocrotitor. Până la izbăvirea deplină.
Căci scut şi pavăză puternică este ocrotirea Domnului (Ps 91).
14. Suflete credincios, oricare ar fi trebuinţa ta şi oricare ar fi primejdia vieţii tale, vino cu încredere numai la Hristos şi aleargă la adăpostul Lui…
Oricât de gol ai fi, El te va sătura şi te va despăgubi;
de la El te vei întoarce totdeauna bogat şi mulţumit.
15. Dragă suflete care eşti îngrozit de oameni şi de primejdii,
care tremuri din pricina slăbiciunii tale sau a puterii vrăjmaşilor tăi,
care priveşti înspăimântat la apropierea unei neno-rociri din care îţi pare că nu vei mai scăpa,
– ia aminte la acest mare şi însemnat adevăr: ochii Domnului privesc spre tine… şi grija Lui este gata să vină în ajutorul tău!
16. Nu te mai zbuciuma, credinciosule neliniştit, ci află-ţi liniştea în credinţa aceasta în Dumnezeul tău.
Ochii veghetori şi binevoitori ai Lui privesc la tot ce urzesc vrăjmaşii tăi contra ta.
Iar Mâna Lui va fi gata să-ţi vină în ajutor la timp. Nu te teme!
Şterge-ţi lacrimile tale şi înviorează-ţi faţa ta.
Altfel, la ce mai zici că crezi în Dumnezeu, dacă nu te încrezi în El!
17. Credinciosule mâhnit şi suferind, ochii Domnului, pururea prezenţi şi deschişi, îţi văd şi durerea în care te zbaţi tu!
Ochii Lui iubitori privesc la căpătâiul tău perna ta udă de lacrimi
şi trupul tău istovit de febră,
şi buzele tale palide şi uscate
– şi îţi va trimite la timp uşurarea;
dar nu-ţi pierde răbdarea până când va veni El în ajutorul tău!
18. Nu cârti în ceasul cel greu şi nu privi cu teamă nimic.
Înflăcărează-ţi dragostea şi râvna, lucrătorule şi ostenitorule al Domnului!
Ochii Lui privesc cu dragoste şi bucurie şi la lucrul tău curat şi rodnic pentru El.
Hristos priveşte paşii tăi care, deja obosiţi, încă tot mai aleargă – şi ţi-i va întări.
19. Nu obosi în facerea binelui, căci ochii Domnului privesc la binefacerile tale ascunse – şi văd totul (Gal 6, 9).
Ochii Domnului binevoitori privesc fericiţi la străduinţele tale şi vor avea grijă să-ţi pregătească o veşnică despăgubire pentru tot ce faci ori suferi.
Fă binele mai departe. Cel ce vede în ascuns îţi va răsplăti totul la Arătare!
20. Dar teme-te tu, tâlharule îndrăzneţ, care te crezi puternic şi sigur atunci când îl asupreşti pe cel slab şi nevinovat
şi când îl jefuieşti pe cel ce nu ţi se poate împotrivi,
şi când îl înşeli pe cel neştiutor sau încrezător,
şi când îl chinuieşti pe cel fără apărare,
şi când îl pândeşti cu gând vânzător pe cel bun,
şi când te războieşti cu cel paşnic,
şi când sapi groapa celui cu inima nevinovată
şi întinzi curse celui ce umblă drept.
Dumnezeule al Judecăţii Drepte, îngrozeşte-i pe toţi cei ce fac aceste nedreptăţi!
Amin.
Traian Dorz, din ”Porţile Veşniciei„
