Meditaţii

Tu, cititorule, cum foloseşti talanţii ce-i ai de la Domnul?

Pilda cu talanţii este foarte cunoscută, însă prea puţin înţeleasă şi, mai ales, prea puţin pusă şi trăită în viaţa noastră. În chipul slugilor din evanghelie, cărora stăpânul le-a împărţit talanţii, suntem noi, creştinii, cărora Dumnezeu ne-a împărţit şi ne împarte mulţi şi feluriţi talanţi.

Un talant de la bunul Dumnezeu este, spre pildă, şi sănătatea omului, mintea, priceperea. Un talant de la Dumnezeu e şi averea omului. Un talant de la Dumnezeu sunt apoi şi diferitele daruri ce le au unii oameni. Unul are darul de a cânta frumos, altul are dar de a vorbi frumos, unul are dar de a scrie în versuri, altul, de a cânta în violină sau alt instrument etc.

Toate acestea sunt daruri primite de la Dumnezeu şi omul e dator să le pună în slujba Domnului şi a mântuirii sufletului său. Nu tuturora li s-au dat pe o măsură aceşti talanţi.

Unora li s-a dat numai un singur talant: sănătatea şi mintea; altora (spre pildă, cărturarilor) li s-au dat mai mulţi talanţi. Toţi însă trebuie să „negustorească“ pentru Domnul cu aceşti talanţi şi să scoată din ei dobândă de mântuire sufletească.

O, ce lucru frumos şi, o, ce viaţă minunată ar fi în această lume când fiecare om ar „negustori“ pentru Domnul cu talanţii ce-i are de la El! O, cum s-ar schimba înfăţişarea acestei lumi când – de la ministru, până la primarul din sat – fiecare slujbaş şi ar da seama că slujba lui e un talant cu care trebuie „să lucreze ca pentru Domnul“ şi să-şi dea seama înaintea Domnului despre „negustoria“ sufletească ce a făcut-o cu talantul ce i s-a dat.

O, cât s-ar face de buni şi plugarii şi toţi oamenii când toţi talanţii lor ar „negustori“ pentru Domnul! Însă ce vedem noi azi în lume? În toate părţile vedem pe oameni risipind şi îngropând talanţii ce-i au de la Dumnezeu. Ici, iată, un beţiv îşi îngroapă sănătatea, mintea, averea şi sufletul.

Dincolo, iată un desfrânat cum îşi cheltuieşte talantul cel trupesc şi sufletesc. Ici, iată slujbaşul cum îşi risipeşte talanţii, făcând cu ei nedreptăţi şi negustorind pentru diavolul; dincolo, iată pe zgârcitul şi pe lacomul cum astupă în pământ talantul averii ce-l au de la Dumnezeu.

Un risipitor de talanţi e şi cel care, cu darul cântării, cântă şi zbiară noaptea prin birturi, în loc să înveţe şi să cânte cântări creştineşti. Un risipitor de talanţi e şi cel care, cu darul de a scrie în versuri, scrie poezii aţâţătoare de patimi rele. Muzicantul care, duminica, aţâţă lumea la joc cu meşteşugul ce-l are în violină încă „negustoreşte“ pentru diavolul cu talantul ce-l are de la Dumnezeu.

Tot pentru diavolul negustoreşte şi cel ce are minte şi învăţătură bună, dar foloseşte acest talant pentru a înşela pe cei mai mulţi, care sunt mai puţin pricepuţi. O, ce risipă grozavă se face azi cu talanţii Domnului şi în popor şi între cărturari!

Dragă cititorule! Nu uita că şi tu ai primit de la Domnul talanţi despre care va trebui să dai seamă în Ziua Judecăţii. Tot ce ai tu, toată averea ta trupească, lumească şi sufletească este un talant de la Dumnezeu, cu care trebuie să „negustoreşti“ mântuire sufletească.

În Ziua Judecăţii, aşa vei sta şi tu în faţa Dreptului Judecător […]. Unde este talantul ce ţi l-am dat? va întreba Tatăl Ceresc pe omul păcătos. Ce ai făcut cu el? L-ai băut în crâşmă? L-ai cheltuit în desfrânări? Ai viclenit cu el? Ori ai făcut nedreptate? Ori l-ai ascuns în zgârcenie?

Vai celui ce nu-şi va putea da seama în Ziua Judecăţii despre talanţii ce i-a avut în această lume.

Şi mai este încă un talant despre care va trebui să ne dăm seama în Ziua Judecăţii. E un talant mai scump decât toate: e Jertfa Domnului Hristos, e Sângele Domnului. E acesta un talant ce ni se îmbie tuturor pentru a cumpăra cu el moştenirea vieţii de veci. Ai primit tu acest talant? Şi cum l-ai folosit?

Un ogor plin de spini şi pălămidă am văzut astă-vară într-un sat. Era al unui beţiv şi oamenii spuneau că beţivul e pe cale de a-l vinde, adică de a-l pierde pentru băutură. Aşa e pierdută şi Împărăţia lui Dumnezeu pentru cei ce-şi îngroapă talanţii în patimi şi plăceri lumeşti, în loc să lucreze cu ei în ogorul mântuirii sufleteşti.

Tu, cititorule, cum foloseşti talanţii ce-i ai de la Domnul?

Un măcelar ducea un porc la tăiat…

Un măcelar ducea ieri un porc la tăiat. Şi, lucru ciudat. Îl ducea dezlegat. Avea în buzunar câteva boabe de porumb pe care le arunca din când în când porcului şi porcul mergea după el ca un mieluşel blând.

Văzându-l, m-am gândit în mine: iată, aşa îi duce şi diavolul pe oameni la pieire sufletească. Nu cu puterea, ci cu înşelăciunea. Are şi satan întotdeauna la îndemână o straiţă plină cu grăunţe de pofte şi plăceri lumeşti pe care le scutură şi le aruncă celor pe care vrea să-i prindă în cursele lui. Vai de cei care pleacă după aceste grăunţe! Calea lor ajunge la „măcelăria“ diavolului, la pieire trupească şi sufletească.

Alexandru Macedon şi piratul

Alexandru Macedon, cuceritorul lumii, a prins odată un pirat (hoţ de mare).
– Cu ce drept bântuieşti tu mările? l-a întrebat Alexandru Macedon.
– Cu acelaşi drept cu care bântuieşti şi tu lumea, a răspuns cu îndrăzneală piratul. Eu jefuiesc din când în când câte o corăbioară, tu însă jefuieşti şi prădezi împărăţii întregi; şi, cu toate astea, mie îmi zice lumea hoţ, iar ţie împărat.

În acest chip sunt şi acei oameni de azi (părinţi, învăţători, preoţi, slujbaşi etc.) care ţin să dea altora mustrări şi sfaturi pe care ei înşişi nu le ţin. Despre aceştia zice şi Scriptura: Deci tu, care înveţi pe alţii, pe tine nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: Să nu furi – şi tu furi?… (Rom. 2, 21).

Preot Iosif TRIFA, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an

Lasă un răspuns