Tu eşti sau numai pare că eşti acel copil
ce stă zâmbind în chipul ce plângi privindu-ţi-l?
– Eşti tu cel de-altă dată, cu ochi frumoşi, de prunci,
dar ţi-a-ntinat păcatul ce-aveai frumos atunci.
Amar te-ncearcă gândul c-atunci, dacă mureai,
ce fericit la ceruri cu îngerii zburai!
Trăind, pe nesimţite te-a-nvins păcatul greu
şi-azi, de-ai muri, ţi-e groază, mori fără Dumnezeu.
De-ai vrea s-ajungi ca-n vremea frumoasă de copil,
pe când erai ca-n chipul ce plângi privindu-ţi-l,
– de poţi să-ntorci la Domnul cum cer a Lui porunci,
El iarăşi te-nnoieşte precum erai atunci.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
