Cântarea lui David – II Samuel 22, 37
Deşi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus că strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă (Matei 7, 14),
şi că în lume vom avea multe necazuri (Ioan 16, 33),
şi că prin multe strâmtorări trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22; I Tes. 3, 3; II Tim. 2, 12),
totuşi, în bunătatea Sa faţă de ai Săi, El nu îngăduie ca chiar tot drumul vieţii lor să umble numai sub apăsarea vrăjmaşului.
Şi nici numai cu inima plină de teamă, ca nişte răufăcători, cu toate că ei sunt chiar cei mai mari binefăcători ai omenirii.
Dragostea şi Înţelepciunea Domnului – a Celui care a rânduit vremea cernerii lor, spre a-Şi arăta curată Lucrarea Evangheliei Sale – nu îngăduie totuşi ca aceste vremi aspre să ţină peste măsură de mult, pentru ca nu cumva împreună cu pleava să fie spulberat şi grâul. Şi împreună cu gunoaiele să ardă şi aurul.
Altfel nu s-ar mai putea semăna niciodată şi nu s-ar mai putea pescui în larg niciodată, iar Lucrarea Domnului nu s-ar mai putea împrospăta şi înmulţi. Căci aceasta nu se poate face la strâmtoare şi pe furtună. Ci numai la loc larg şi pe vreme mai liniştită.
De aceea, prigonirea nu poate ţine totdeauna; este nevoie ca cei căzuţi şi plecaţi să fie înlocuiţi prin noi chemaţi.
Dar nici lărgimea nu poate ţine prea mult, fiindcă atunci totul s-ar lăţi şi s‑ar lenevi în formalism şi în destrăbălare.
Totuşi, cât de fericiţi suntem noi când, după un îndelungat suiş greu, ajungem la un loc neted unde ne putem odihni şi împrospăta rândurile şi puterea. Când, după un lung tunel străbătut prin întuneric, ieşim la lumină şi, ştergându-ne ochii înlăcrimaţi, ne putem privi unii altora feţele dorite, abia obişnuite cu lumina.
Ce bine este când Domnul ne lărgeşte drumul nostru prea multă vreme îngust! O, de-am şti atunci să folosim bine acest drum lărgit…
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeu – Călăuza noastră şi Mântuitorul nostru!
Slavă Ţie pentru grija şi bunătatea cu care mai lărgeşti câte puţin, din când în când, drumul cel îngust pe care ne-ai chemat să păşim după Tine!
Din trecut ştim că nimic nu ţine mult pe pământ. De aceea, ajută-ne să folosim bine drumul cel lărgit, cu atât mai bine cu cât ştim, din trecut, ce puţin ne vom bucura de el aici în lume. Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
1 Comment