Rugăciunea lui Ezechia – II Împăraţi 19, 15
De multe ori în istoria Bisericii şi în viaţa poporului lui Dumnezeu, credincioşii Lui a trebuit să înalţe cutremurătoare rugăciuni către ceruri. Fiindcă mereu uneltirile diavolului şi ale celor mânaţi de el împotriva lor nu-i lăsau în pace, ci le otrăveau mereu viaţa şi sufletele. Dintre toate durerile celor credincioşi însă, nici una nu este ca aceea pe care o simt atunci când aud batjocorindu-se Numele Dumnezeului lor. Şi când nădejdea şi credinţa pe care le au ei în El le sunt ocărâte şi falsificate. Nimic nu l-a durut mai mult pe Ezechia decât cuvintele: „Să nu te înşele Dumnezeul tău în Care te încrezi, zicând că Ierusalimul nu va fi dat în mâinile împăratului Asiriei“ (II Împ. 19, 10)… Mai mult decât îngâmfarea cu care vorbea păgânul şi vrăjmaşul despre puterea sa, era gândul viclean şi batjocoritor care lovea în Dumnezeul lor cel Credincios şi Sfânt şi în sfânta părtăşie şi cunoaştere pe care o aveau ei cu El. Cum să nu-i doară aceste blasfemii când ei Îl cunoşteau pe Domnul de atâta vreme… Văzuseră dragostea Lui neţărmurită faţă de ei, poporul Său. Şi gustaseră atât de fericiţi dulceaţa dragostei Sale! Cel mai potrivit lucru era să alerge atunci şi să-I arate cu durere şi cu indignare Domnului totul. Şi să-L roage să nu Se lase batjocorit. Iar Domnul nici nu S-a lăsat batjocorit! Şi El nici nu Se va lăsa niciodată. Ci, cum a plătit El atunci vrăjmaşului trufaş şi batjocoritor, tot aşa va plăti deodată sau pe rând fiecărui vrăjmaş care batjocoreşte cu îndrăzneală şi înjură cu trufie Numele cel Sfânt al Lui. Adeseori vrăjmaşul face acest păcat îndrăzneţ chiar în faţa alor Săi numai ca să le zdrobească şi mai mult sufletul… Tocmai fiindcă ştiu că ei Îl iubesc pe Hristos şi ţin la El din toată inima lor!
O Doamne, Dumnezeul nostru, de câte ori a trebuit să ascultăm şi noi cu durere ocările celor care Te ocărau pe Tine în auzul nostru numai pentru a ne lovi mai dureros şi pe noi, care Te iubeam pe Tine! Dar Tu, Doamne, Tu eşti singurul Dumnezeu Atotputernic. Tu îi vei răsplăti odată fiecăruia după faptele şi după cuvintele sale. Nu-l lăsa, Doamne, pe batjocoritor să batjocorească până la sfârşit. Ci trezeşte-l, Doamne, să-i pară rău şi să se întoarcă la Tine şi să fie mântuit, înainte de a-şi pune vârf păcatelor lui şi de a-i veni plata. Amin.
Traian Dorz
