Era o zi de vară toridă. Soarele căzuse pe pământ parcă, topindu-se într-o lavă incandescentă. Câte grade să fi fost? Dar cum să poţi şti, câtă vreme, la acel timp – la ţară – dacă exista, ici-colo, un aparat de radio «Traviata», ori «Delta», care să anunţe ora exactă şi nicidecum canicula cea cu cod portocaliu sau roşu de căldură. Şi era baciul Gheorghe al Cătanei cu oile la păscut – pe valea aceea –, pe aproape de coasta unei linii de cale ferată, cea care funcţiona sub tensiunea de 27.000 de Volţi. Deodată, se auzi şuieratul specific al unei locomotive aflată în mişcare în amonte, spre destinaţia arhicunoscută. Oile, turma ciuliră urechile, oprindu-se din păscut. Atente la zgomotul infernal pe care îl degajau „glasul roţilor de tren” în mişcare, îşi ridicară boticurile, adulmecând a moarte – oare? – umbra care, o dată cu convoiul de vagoane ale morţii, smolite în negru şi inscripţionat cu fel de fel de etichete ce indicau ce anume conţin pântecoasele recipiente – alt şirag paralel cu primul, dar acesta se dovedi a fi umbra adevărată, răcoarea mult-râvnită, multiplicată de viteza trenului aflat în mişcare.
Aşa cum adeseori se întâmplă, în fruntea întregii turme se află «berbecul cel negru», ţanţoşul, netemutul, inventivul şi mereu-cel-pus pe aducerea „noului” în turmă. De data aceasta, ca la o comandă numai de dumnealui auzită, începu să alerge behăind în direcţia monstrului negru – promotorul morţii sigure… Depăşi umbra mişcătoare şi intră sub roţile cu zgomotul semimincinos: „Te-aduc – te duc; Te-aduc – te duc!…” Un morman de oase înţesate cu lână şi închegate în curând în sânge se încâlciră printre roţile aflate totuşi în drumul lui „Te-aduc, te duc…”
Până aici, nimic prea grav. Şi-a dorit moartea şi a obţinut-o…
…Dar ceva mult mai monstruos se petrecu. Turma necuvântătoare, văzându-şi idolul-stegar făcut morman de lână închegată cu sânge şi oase, se aruncă bezmetică sub roţile necruţătoare ale balaurului negru, una după alta, înşirându-se apoi ca la adăpătoare. Şi s-a adăpat aşa, din apa morţii, toată turma, după modelul ce îl adusese «berbecul cel negru» în Staulul lui Dumnezeu.
Aviz amatorilor de noutăţi în Lucrarea Oastei Domnului – şi mai ales în Lucrarea Bisericii Domnului.
„Nu te teme, turmă mică, pentru că Domul îţi va da ţie Împărăţia!” Iar tu, turmă bezmetică, lasă umbra amăgitoare a falselor adevăruri – ca să nu ajungi curând –, urmându-l pe «berbecul cel negru» în împărăţia veşnică a iadului fără sfârşit. Amin!
Costel BALAN
din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXX, nr. 43 (1228) 21-27 OCTOMBRIE 2019