Plângerile lui Ieremia 5, 1
Cea mai mare mângâiere a unui credincios este că Dumnezeu Se uită și-i vede inima lui. Îi vede lacrimile sale. Îi vede ocara pe care o îndură. Îi vede și îi știe binele pe care a vrut să-l facă pe pământ și printre semenii săi. Dar îi vede și ocara, nedreptatea, silnicia și suferința pe care trebuie să le îndure pentru toată dorința lui de a face binele și de a-I sluji lui Dumnezeu. În mijlocul tuturor suferințelor lui pentru împlinirea Cuvântului Sfânt, credinciosul, nemaigăsind nici dreptate, nici ascultare nicăieri, adeseori strigă numai către Dumnezeul și Mântuitorul lui: Doamne, uită-te și vezi-mi ocara. Adu-Ți aminte, Doamne, de noi! Uită-Te și vezi-ne în ce stare ne-au aruncat vrăjmașii Tăi și ai noștri! De câte ori, de mii de ani, câți frați de-ai noștri aruncați în întuneric și în foc, în ape înghețate și în munci, în bătăi și în foamete, în sete și în surghiun, în tot felul de ocări și de nedreptăți a trebuit să-și ridice ochii plini de durere și de lacrimi spre cer și să strige de sub apăsarea celei mai cumplite nedreptăți: Doamne, adu-Ți aminte de noi! Uită-Te și vezi-ne!
Pe pământul acesta așa a fost din totdeauna. Dar nu va fi pe totdeauna. Mângâiați-vă, fii și credincioși adevărați ai lui Hristos, că va veni în curând și ziua când veți vedea că Dumnezeul vostru a văzut și Și-a adus aminte. Cei care au ajuns la sfârșit au și văzut că despăgubirea mare pe care au primit-o pentru toate este nebănuit și veșnic mai multă. Și, pe măsură ce ajungem cu toții la Hristos, vom vedea că chiar suferințele de acum au lucrat pentru noi veșnica greutate de slavă pe care o moștenim.
O, slavă veșnică Ție, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Care Tu cel dintâi ai suferit cea mai mare ocară și nedreptate, fără să fi fost vinovat cu nimic! Te rugăm, dăruiește deplină putere tuturor nedreptățiților Tăi fii, oricând vor trece și ei, fiecare la rândul lui, prin ocări și nedreptăți pentru numele Tău. Fă-i să privească atunci la răbdarea și răsplătirea Ta, ca să nu cârtească, nici să se lepede. Ci să rabde totul până la moarte, ca să primească și ei cununa vieții. Amin.
Traian Dorz – Hristos, Pîinea noastră zilnică.
1 Comment