Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ultima noapte a Părintelui Iosif…

Ultima noapte a Părintelui Iosif…

Ultima noapte a Părintelui Iosif…

„Dumnezeu a trimis Lucrarea aceasta la Biserica noastră, dar conducătorii Bisericii noastre n-au primit-o şi au prigonit-o şi, iată, pe mine m-au dat afară… pentru învăţătura pe care am adus-o despre renaşterea spirituală şi pentru trăirea vie a credinţei strămoşilor noştri în Biserica noastră.

Iar Dumnezeu poate să pedepsească şi Biserica noastră cu venirea altor credinţe, străine, din pricină că n-au primit darul lui Dumnezeu care era această Lucrare trimisă special pentru reînviorarea şi renaşterea spirituală a membrilor Bisericii”.

Mi-aduc aminte de ultima noapte a Părintelui Iosif…

Am fost lângă el în cele din urmă ceasuri.

Mi-aduc şi astăzi aminte despre nişte adevăruri pe care mi le-a spus şi pe care le-am mai însemnat undeva.

A zis: „Dumnezeu a trimis Lucrarea Oastei Domnului la poporul nostru, pentru salvarea şi mântuirea lui. Ce salt minunat ar fi făcut poporul nostru de la starea de barbarie în care îl aduseseră stăpânirile străine, până la statura înaltă a unui popor demn, civilizat, cult, nobil, credincios, dacă ar fi primit Lucrarea Oastei Domnului!”.

Dar atunci, conducătorii de atunci ai poporului au lepădat aceasta Lucrare şi au prigonit-o. Şi a spus profetul sfânt: „Dumnezeu poate să pedepsească poporul neascultării din pricina celor care n-au primit Cuvântul Său”. Încercările prin care am trecut poate au fost ceva din ceea ce a spus Părintele Iosif în noaptea de 12 februarie 1938.

Şi a mai spus: „Dumnezeu a trimis Lucrarea aceasta la Biserica noastră, dar conducătorii Bisericii noastre n-au primit-o şi au prigonit-o şi, iată, pe mine m-au dat afară… pentru învăţătura pe care am adus-o despre renaşterea spirituală şi pentru trăirea vie a credinţei strămoşilor noştri în Biserica noastră.

Iar Dumnezeu poate să pedepsească şi Biserica noastră cu venirea altor credinţe, străine, din pricină că n-au primit darul lui Dumnezeu care era această Lucrare trimisă special pentru reînviorarea şi renaşterea spirituală a membrilor Bisericii”.

Şi a mai spus un cuvânt: „Dacă va veni vremea când şi ostaşii se vor lepăda de Oaste, când şi conducătorii ostaşilor se vor lepăda de Lucrarea Oastei şi de Duhul ei, Dumnezeu poate să-i pedepsească cu venirea altor încredinţări, străine; să se ridice din mijlocul lor învăţători străini şi să-i dezbine pe unii împotriva altora, pentru că este scris: «Nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor», adică înaintea celor care nu ştiu să preţuiască aceste mărgăritare”.

Şi dacă noi ne vom dovedi nevrednici să preţuim Duhul acestei Lucrări, lucrarea ei curată, tainică şi sfântă, Dumnezeu poate lua acest Duh din mijlocul nostru şi să ne lase în îndrumarea feluritelor duhuri care se pot ridica din mijlocul nostru să îndemne la dezbinări, la tulburare, la nesupunere, precum este scris. Şi atunci se vor vorbi de rău unii pe alţii – şi cel care va câştiga va fi păcatul, vrăjmaşul şi iadul.

Omul acesta a fost un profet al lui Dumnezeu. Să învăţăm cel puţin noi din cuvântul testamentar şi să ţinem la această Lucrare sfântă ca la un mărgăritar ceresc, pentru că nu oricui e dată o astfel de Lucrare.

Pe măsură ce Lucrarea această ajunge să fie cunoscută – nu prin laude şi prin publicitate ieftină, lumească, ci prin roadele ei, prin lacrimile ei, prin statornicia ei, prin credincioşia ei – pe măsură, zic, ce această Lucrare ajunge să fie cunoscută în cercuri tot mai largi, oameni depărtaţi vin şi ne întreabă: „Spuneţi cum aţi făcut dumneavoastră, ca să facem şi noi aşa. Tot ce am început la noi a dat un trist faliment! Credinţa la noi a ajuns o credinţă de formă, o credinţă de cravată, o credinţă de pălărie, o credinţă de ruj, o credinţă de păr ondulat, o credinţă fără valoare – şi aceasta este cea mai tristă şi mai dureroasă prăbuşire a credinţei. La dumneavoastră, credinţă înflăcărează, tineretul ascultă, sufletele se întorc la Dumnezeu, adunările sunt pline de lacrimi. Aceasta e dovadă că Duhul Sfânt lucrează cu putere în mijlocul dumneavoastră; şi poporul în care lucrează Duhul Sfânt în felul acesta e un popor binecuvântat de Dumnezeu, pentru că a avut părinţi binecuvântaţi şi are jertfe binecuvântate pentru care Dumnezeu binecuvântează mai departe şi urmaşii…”.

din vorbirea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Bogdăneşti – 16 august 1981

55. „PARTEA CEA BUNĂ, CARE NU SE VA LUA”
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 2

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!