Oastea Domnului

ULTIMA SCĂPARE: CRUCEA ÎNCERCĂRILOR

Un preot istoriseşte în amintirile sale pastorale:

O doamnă distinsă şi bogată veni odată la mine.

– Părinte, îmi zise ea, eu sunt un suflet care caută de mult mântuirea. Dar nu o pot rupe cu lumea. Cad necon­tenit în vechile mele păcate. Făcut-am mereu rugăciuni, m-am spovedit în posturi, făcut-am multe pomeni cu săracii şi totul parcă e zadarnic… Ce să mă fac?…

– Mai este încă o scăpare, îi răspunsei eu liniştit.

– Şi anume ce?

– Nenorocirea! Crucea încercărilor!

– Ah! Nenorocirea? grăi doamna cam speriată.

Şi aşa a şi fost. În casa ei cea plină de lux şi îmbuibare, întrară izbeliştile. Printr-un proces, pierdu o mare parte din averea ei. Rudele se întoarseră împotriva ei. Şi, pe deasupra, trecu şi printr-o boală grea.

Peste un an, căzu în faţa mea, strigând:

– Slavă lui Dumnezeu! În sfârşit, nenorocirea mi-a ajutat să apuc calea mântuirii. Prin crucea încercărilor am aflat ceea ce căutam.

«Oastea Domnului» nr. 14  / 3 apr. 1932, p. 3

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa  – Sibiu : Oastea Domnului, 2016