Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Un bun ostaș al lui Hristos

Un bun ostaș al lui Hristos

Un bun ostaș al lui Hristos

În Sfânta Scriptură, citim că viaţa omului pe pământ este luptă. Expresia «lupta după legile jocului» (II Tim. 2,5) nu însemna doar mântuirea păcătosului, ci cunoaşterea îndeaproape a gândurilor şi voii lui Dumnezeu. În Efeseni 4,15, Apostolul ne spune să fim credincioşi adevărului în iubire, căci, dacă noi respectăm rânduielile fără dragoste sau dacă dragostea nu este adevărată, atunci rânduielile respectate nu sunt dumnezeieşti. „Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul şi cu platoşa neprihănirii“ (Efes. 6, 14).

Sfântul Ioan Gură de Aur îndemna: „Să ştiţi, fraţilor, că tot timpul vieţii noastre pe pământ este timp de luptă. Mii de patimi ne atacă, pe care trebuie să le biruim, ca să nu cădem în cursa lor… astfel noi suntem ostaşi şi luptători… Noi trebuie să fim pururea înarmaţi pentru luptă, căci mare este contra noastră războiul purtat de ochi, cel purtat de felurite pofte. Acest război trebuie să-l cucerim“.

În legătură cu acest „război nevăzut“ purtat cu un puternic şi nemilos adversar, Părintele Steinhardt spune că el este o treabă serioasă, nu o poveste metaforică. „Creştinul duce un război pe care trebuie neapărat săl câştige, nu încape «onorabilă predare» şi, de aceea, el nu poate considera războiul drept ceva superficial. El îşi concentrează toată viaţa în jurul victoriei urmărite“ (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, p. 314).

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au fost adevăraţi luptători pentru cauza lui Hristos şi a Bisericii Sale. Din viaţa şi opera lor izvorăsc încurajări sfinte de a ne comporta ca nişte soldaţi care pururea sunt la datorie. Sfântul Ignatie îndeamnă: „Căutaţi să plăceţi Celui în a Cărui Oaste sunteţi; de la Care şi plata o primiţi. Să nu fie găsit cineva dezertor…“. Iar Sfântul Ciprian sfătuieşte astfel: „Tu, pe care Oştirea cerească te-a înrolat în tabăra ei spirituală, prin virtuţi păstrează nestricată şi întreagă învăţătura primită. Roagăte şi citeşte în mod regulat. În felul acesta, tu vorbeşte cu Dumnezeu şi El cu tine. El să te formeze, El să te înveţe în duhul învăţăturii Sale“.

Creştinul trebuie să ducă o viaţă de luptă şi lucrare vie pentru Hristos, trăind în chip evanghelic şi curat, atât înăuntru, cât şi în afară, voia Domnului, şi învăţând neîncetat şi pe alţii să trăiască astfel. Cinstirea lui Dumnezeu se face înăuntru prin lauda adusă Lui, prin încredere în El, prin iubire şi ascultare, iar în afară prin mărturisire publică comună în cadrul cultului divin.

Cine este curajos şi hotărât în înfrânarea şi cumpătarea integrală care presupune asceză riguroasă, cine este ferm în apărarea credinţei şi învăţăturii, care presupune bravură apostolică şi risc binecuvântat, cine este statornic şi cuviincios până la moarte în legământul baptismal, fapt ce presupune spirit de sacrificiu şi bătălie sfântă, unul ca acesta dovedeşte că a fost un bun şi vrednic ostaş al lui Hristos.

La Taina Sfântului Botez ne rugăm pentru cel care se încreştinează: „Hristoase Dumnezeule, păzeşte-l să rămână ostaş nebiruit împotriva celor ce poartă în zadar duşmănie asupra lui“ (Molitvelnic, Bucureşti, 1965, p. 38). Asta arată efort de ostaş al cerului, căci harul primit presupune conlucrare din partea omului. Porumbelul sufletului zboară în sfera inefabilă a îndumnezeirii cu două aripi puternice: „Viaţa în Hristos“ (Nicolae Cabasila) şi „Urmarea lui Hristos“ (Toma de Kempis). Deci, este vorba de trăirea în Hristos prin ha-rul Sfintelor Taine, la care omul răspunde ur-mând dimpre-ună cu Hristos pe calea virtuţilor.

De aceea, Sfântul Grigorie de Nyssa arată că creştinul tre-buie să se stră-duiască să cu-cerească gloria de sus şi „să dobândească cele nădăjduite nu numai ca pe un dar al lui Dumnezeu, ci şi ca pe un premiu al virtuţii sale“. Numai prin această conlucrare dinamică cu harul dumnezeiesc, în ambianţa Bisericii, putem lupta bine şi birui frumos. Sfântul Vasile cel Mare spune că încordarea din acest veac, comparată cu un stadion, nu este întotdeauna încununată de succes. „Există pericole şi curse multe, iar urcuşurile sunt însoţite adeseori de căderi. Un lucru însă este sigur: cei statornici vor învinge, având drept armură panoplia Sfântului Duh“.

A fugi de luptă înseamnă a renunţa la bucuriile celui mai bun şi nou Eden. A lupta până la biruinţă înseamnă a merge cu Dumnezeu până în Paradis, căci Domnul ne promite: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii care este în raiul lui Dumnezeu“ (Apoc. 2, 7). Bătrânul stareţ Filaret era necăjit când nu avea nici o ispită, socotind că e părăsit de Dumnezeu. El se comporta ca un „ostaş al lui Hristos care voia să lupte cu ispitele pentru a fi încununat de Hristos“ (Pateric Atonit, Bucureşti, 1995, p. 75).

Să fim convinşi că fără luptă nu putem ajunge la biruinţă, la înviere. Să nu uităm că, de când am făcut întâiul legământ cu Hristos prin Sfântul Botez, fiecare din noi este un ostaş al lui Hristos. Dar dezertorii nu vor intra în Împărăţia Sa. De aceea, ne trebuie credinţă, iubire, nădejde şi multă rugăciune, spre a înainta la unirea cu Hristos. De aici îndemnul Avvei Pavel: „Să nu dăm niciodată înapoi. Tot înainte! Doar înainte!“ (Cuvioşi Părinţi Egipteni, Bucureşti, 1995, p. 66). Iar Apostolul Petru încurajează pe ostaşii lui Hristos, zicând: „Întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare“ (I Petru 4, 13).

Tot ce dăm noi e în timp. Ce ne dă El, însă, e infinit mai mare şi etern. Chiar şi aici, pentru simplul fapt al urmării lui Hristos, e o răsplată. Cel înrolat în lupta cea bună are pe pământ drept răsplată pacea lui Dumnezeu, o pace pe care lumea nu poate s-o dea (cf. In. 14, 27). Iar la capătul vieţii primeşte cununa neveştejită, ca unul care lupta cea bună a luptat şi călătoria bine a săvârşit-o (cf. II Tim. 4, 7).

Dr. Irineu BISTRIŢEANUL,  Episcop-vicar

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *