„Un glas mai trebuia la 1 Decemvrie 1918 ca să avem și praznicul cel mare al înfrăţirii religioase și să fim iarăși un neam, o credinţă, o singură biserică.

Ca să ne slăbească, la anul 1700 papistaşii străini ne-au rupt pe noi pe noi Românii ardeleni în două biserici. O parte din Românii ardeleni sunt catolici.
Prin ruptura asta, în corpul neamului s’a deschis o rană mare din care veacuri dearândul a curs — și curge și azi — sânge și venin între fraţi.
Când am scăpat în anul 1918 din Egipetul străinilor, ar fi fost foarte firesc să scăpăm și de rana din 1700.
Și am fi putut scăpa. În marea și binecuvântata zi din 1 Decemvrie 1918, era la Alba Iulia o însuflețire atât de mare încât un singur glas ar fi trebuit să ceară şi înfrățirea cea religioasă — și ea s-ar fi făcut. Duhul Domnului cu puterea Lui de înfrățire şi întregire, plutea atunci cu putere mare peste poporul strâns la Alba-Iulia.
Momentul era şi potrivit dupăce atât scaunul mitropoliei din Sibiu cât și cel din Blaj erau vacante. S-ar fi ales un singur Mitropolit și azi am avea și în Ardeal o singură biserică românească.
Multe, multe rane s-ar fi închis odată cu această înfrățire religioasă. Dar dacă nu s-a făcut la 1918, ea se va face în viitor, mai curând, ori mai târziu când va fi rânduit dela bunul Dumnezeu.
Biserica ortodoxă cu cei 14 milioane de Români ortodocși îi așteaptă cu braţele deschise pe frații noştri din Ardeal furați cu vicleșug de străini într-o vreme de restriște.
Mai curând ori mai târziu, bunul Dumnezeu se va îndura și ne va ajuta să fim iarăşi așa cum am fost înainte de 1700: un neam, o credință, o singură biserică.
Atunci vom avea o bucurie deplină şi vom tăia ‹‹vițelul cel gras››.”

”Mai curând ori mai târziu, bunul Dumnezeu se va îndura și ne va ajuta să fim iarăși așa cum am fost înainte de 1700: un neam, o credință, o singură biserică. Atunci vom avea o bucurie deplină și vom tăia ”vițelul cel gras” ” ( Părintele Iosif Trifa, din foaia ”Lumina Satelor”, anul VIII, nr. 21, Sibiu, 19 mai, 1929)