Un imn de lumină îmi cântă-n priviri
când ruga iubirii, Iisuse, Ţi-o-nchin,
când sufletu-n pragul cereştii trăiri
mi-l adapi din Izvorul Divin.

În imnul acesta înalt şi slăvit
e tot ce-am în mine mai cald şi curat,
din lacrimi, din doruri, din crini e-mpletit
şi-aş dori să Ţi-l cânt necurmat.

Dar nici graiul, nici gândul nu-l pot încăpea,
când vreau să-l rostesc n-am cuvânt,
aşa cum îl cânt nu-i în inima mea
şi aşa cum e, nu pot să-l cânt.

Ascultă, Iisuse, în inima mea
al dragostei imn minunat,
– că nu-i rugăciune să-l poată cânta
precum este în ea – necântat.

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014