Un ostaş din nordul țării
A fost reclamat la post
Că ține arme în casă
Fără permis, fără rost.
Deci jandarmii, cu ‘nvoire
De la Domnul Procuror,
Au mers ca să cerceteze
După cum îi lucrul lor.
Intră -n casă la ostaşul
Ce era năpăstuit
Și fără de multă vorbă
Se apuc de scotocit.
Cată -n stânga, cată -n dreapta
Cată -n jos şi cată-n sus,
Percheziție, nu glumă
Însă arme văd că nu-s.
Merg apoi şi pe afară,
Intră -n şură, în hambar,
Mă rog, cată pretutindeni
Însă muncă în zadar…
Necăjiți, voiau să plece,
Dar ostaşul le grăi:
-Hai, poftiți din nou în casă,
Căci ce doriti, veți găsi!
Vin jandarmii, iar ostaşul
Deschide-un mic dulapior
Şi tot scoate cărți frumoase
Ce spun de blândul Păstor.
-Uite, asta e Scriptura,
Apoi asta e psaltirea,
Astea sunt cărți de la Oaste,
Toate vestesc fericirea.
Uite, colo sfânta cruce,
Uite arme, domnii mei!
Și cum mă apăr cu ele
De vrăjmaşii cei mişei!
Văd, c-aveți și dumneavoastră
Arme bune, dar cu ele,
Nu puteți să -nvingeți dracii
Cari fac atâtea rele.
De aceea cred că-i bine
Curând să vă cumpărați
Arme sfinte- şi cu care
Pentru Domnul să luptați…
Stau jandarmii şi se miră
De ostaşul cel pios
Care îşi petrece viața
Într-un chip, aşa frumos.
– Ține bani-zise dânşii –
Fă comandă pentru noi
Să ne vie arme sfinte
Şi să intrăm în război…
După asta, ei plecară,
lar ostaşul, mulțumit
În genunchi spuse o rugă
Lui Iisus cel răstignit.
I. Tudusciuc
”Isus Biruitorul” Anul I, nr. 52, 22 dec. 1935
