Mărturii Meditaţii Traian Dorz

” UN POET NI S-A NĂSCUT…”

„Când m-am nãscut cu trupul acesta printre voi, era și nor, și noapte, și iarnã, și rãzboi…”

În ajunul şi în noaptea colindelor sfinte din anul 1914, când îngerii coborau din nou din înalturi să binevestească lumii Naşterea Domnului păcii, peste Europa pluteau norii ameninţători şi grei ai Primului Război Mondial. Duhul învrăjbirii cuprinsese popoarele şi liniştea, şi pacea zburaseră din inimile oamenilor şi dintre ei.

Atunci, în noaptea aceea, în ţara de la gurile Dunării, într-un ţinut împovărat de istorie şi suferinţă, într-un cătun nebăgat în seamă de nimeni, peste o casă de oameni simpli şi necărturari s-a oprit o stea. O stea logostea… Steaua Cuvântului.

Şi pentru neamul de păstori şi plugari, de făuritori ai Pâinii şi Vinului, ai doinelor şi colindelor, pentru neamul înfrăţit cu durerea adâncă şi cu răbdarea fără de capăt s-a născut un prunc…

Domnul l-a uns cu darul de sus făcând din el nu doar un mânuitor ai cuvintelor, cât un mântuitor al lor, căci el va chema toate cuvintele limbii române la pocăinţă, pentru ca, născute din nou, să fie puse în slujba Golgotei şi a mântuirii.

Era darul cel mai de preţ cu care Cel Prea Înalt a răsplătit acest popor pentru suferinţa şi răbdarea lui, pentru ocările pe care preaputernicii lumii i le-au aruncat în obraz veacuri de-a rândul.

Şi copilul creştea mânând oile la păşune sau ţinând coarnele plugului, sau învăţând de la izvoare, de la frunze şi flori, de la lacrimi şi doruri neîmplinite, până când, într-o zi, la glasul gornistului de la Sibiu, Cel de Sus rândui să-şi înceapă lucrarea. L-a luat atunci din urma turmei de oi şi de la coarnele plugului înfipt în plaiurile bihorene şi l-a chemat în cetatea din inima ţării, punându-l semănător al adevărului sfânt în ogoarele inimilor.

Da, prin mila şi dragostea celui Atotputernic, în noaptea aceea, ameninţată de nori şi vânt, de furtună şi beznă un poet ni s-a născut… Şi i-a dat lui Iisus cel Răstignit o harfă ca în apele cântecului vrăjit al Golgotei să adune şi să aline toate durerile nemângâiate ale neamului său.

Şi i s-a dat lui condeiul de foc, ca să fie profet şi apostol; învăţător şi păstor întru pocăinţă şi naştere de Sus, al tuturor celor pierduţi în întunericul şi umbra morţii…

Şi i-a mai dat lui Duhul Sfânt botezul de foc al jertfei pentru Hristos, spre a fi un bun ostaş, ca să-i înveţe pe cei izbăviţi din păcat să lupte şi să păstreze cu preţul vieţii lor adevărul dat o dată pentru totdeauna tuturor celor ce au
biruit lumea şi pofta ei.

Domnul l-a luat apoi la El, ca să-i înveţe şi pe îngeri cât de dulci sunt, cât de pline de har şi frumuseţe cântările păcătoşilor născuţi din nou şi răscumpăraţi prin sângele Mielului nevinovat vărsat pe Crucea Golgotei.

…O noapte sfântă, noaptea când „un poet ni s-a născut”!
Fii binecuvântată aici şi în veşnicia cu Domnul nostru Iisus!

Prof. Gheorghe PRECUPESCU

Lasă un răspuns