Proorocul Isaia L-a profeţit pe Mântuitorul ca pe „un Prunc ce S-a născut nouă, un Fiu ce S-a dat nouă… şi se va chema numele Lui Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Domn al păcii. Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar” (Is 9, 6-7).
Minunată profeţie! În ea se cuprinde toată taina mântuirii noastre sufleteşti. Să căutăm puţin înţelesul ei.
„Sfetnic minunat”… spune Isaia proorocul că este Iisus. O, ce Sfătuitor minunat este Domnul! Cine L-a primit cu adevărat, are un Sfătuitor minunat; are un Sfătuitor care, în toate afacerile, în toate primejdiile şi necazurile, îi spune ce să facă. O, ce viaţă uşoară trăieşte cel ce întreabă şi ascultă în toate afacerile de acest Sfătuitor; cel ce nu merge nicăieri, nu lucră nimic, nu vorbeşte nimic înainte de a cere prin rugăciune sfatul Domnului. O, ce viaţă minunată ar trăi oamenii şi omenirea dacă toţi ar asculta de acest sfătuitor! Atunci n-ar mai fi certe, zavistuiri, duşmănii, răzbunări. Însă cei mai mulţi creştini ascultă de celălalt sfătuitor, de diavol, de aceea e plină lumea de răutăţi.
„Dumnezeu biruitor”… spune mai departe Isaia că este Iisus. Sus pe crucea Golgotei, Iisus a biruit puterea satanei. Prin sfântă jertfa Sa, Domnul ne-a câştigat şi nouă darul biruinţei. Cel ce primeşte cu adevărat pe Domnul Iisus şi jertfa Lui devine un creştin biruitor; primeşte şi el un dar, o putere de biruinţă asupra ispitelor diavoleşti. Însă cei mai mulţi nu primesc acest dar, de aceea îi înfrânge patimile şi ispitele la fiecare pas.
„Domn al păcii”… ne spune mai departe Isaia că este Iisus. O, ce pace dulce şi sfântă au cei care L-au primit cu adevărat pe Pruncul Iisus. Toate bogăţiile şi toate plăcerile din această lume nu pot da pacea pe care o dă Domnul. Cine trăieşte o viaţă cu Domnul are o pace a sufletului, o odihnă, o bucurie şi fericire sufletească pe care nimeni şi nimic n-o poate tulbura. „Pacea Mea dau vouă, nu după cum dă lumea” (In 14, 27). Însă „cei nelegiuiţi n-au pace”, pentru că nu L-au primit pe „Domnul păcii”. Nu-i pace în lume, nu-i pace între popoare, nu-i pace în casele oamenilor şi nu-i pace în sufletul lor pentru că n-au primit pe Domnul păcii.
Pruncul Iisus S-a născut pentru noi şi mântuirea noastră. Câţi însă Îl primesc şi trăiesc o viaţă cu El! Eu am cunoscut aici la oraş un domn foarte harnic şi muncitor. Ca să scape de vizitele care îi tulburau munca, a lipit pe uşă un bilet cu scrisoarea: „Oaspeţii se primesc numai în zile de sărbătoare”. Eu mă gândesc că o astfel de ţidulă e pusă şi pe uşa inimii celor mai mulţi oameni. Domnul Iisus este pentru cei mai mulţi oameni numai un oaspe de Crăciun, de Paşte şi de duminica (ba încă şi în aceste zile, numai dimineaţa, căci după-amiază vine la rând crâşma, vizita diavolului). Pentru celelalte zile, Domnul e un oaspe ce nu se primeşte. Omul trăieşte fără de El. O astfel de creştinătate n-ajunge nimic. Domnul trebuie să petreacă de-a pururi în casa inimii noastre, ca un Stăpân, Poruncitor şi Cârmuitor al vieţii noastre.
«Lumina Satelor» 53 / 26 dec. 1926, p. 1
Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
