Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Un Rai mai generos pentru fericiţii noştri înaintaşi

Un Rai mai generos pentru fericiţii noştri înaintaşi

Un Rai mai generos pentru fericiţii noştri înaintaşi

La 33 de ani de la înveşnicirea fratelui David Ioan Bălăuţă, cinstirea din acest an a conturat sau a prelungit glasul său peste ani printr-un act inedit: aproape toţi vorbitorii au ţinut în mână, pe lângă Sfânta Scriptură, câte o carte sau două din cele pe care le avem tipărite până acum la editura noastră din Sibiu în legătură cu învăţătura lui de credinţă. Ce importantă este moştenirea lăsată de el şi ce binecuvântaţi trebuie să fie fraţii care s-au străduit, adunând şi lucrând manuscrisele, pentru ca să apară aceste cărţi! După cum nu am fi putut să vorbim despre Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, dacă nu am fi avut Evangheliile, dacă cineva nu ar fi scris viaţa şi minunile Mântuitorului, la fel n-am fi putut cinsti cum se cuvine pe Sfinţii Părinţi şi pe fericiţii noştri înaintaşi dacă nişte slujitori ai lor nu s-ar fi ocupat să le scrie cuvintele, lăsându-le posterităţii. Citind aceste cărţi, observăm care a fost învăţătura şi calea pe care au mers aceşti oameni ai lui Dumnezeu. Aşa a rânduit Dumnezeu ca, în decursul istoriei celor 2000 de ani de creştinism, întotdeauna să fie scrieri lăsate pe urma unor oameni minunaţi.

Ce minunat şi bun lucru este că, de la fratele David, noi avem aceste cărţi. El a transmis la timpul lui ceea ce a scris, dar ne facem mea culpa că nu am înţeles atunci ceea ce el ne învăţa. Dacă atunci s-ar fi scris aceste cărţi, ele nu ar fi avut impactul ce-l au azi şi nimeni nu le-ar fi luat, pentru că el vorbea despre Biserică şi învăţătura ei într-o vreme, prin anii ’50-’55, când cei mai mulţi dintre noi credeam că numai adunarea este ceea ce ne trebuie. El însă, ca un străjer neadormit, ne-a arătat calea desăvârşită, Biserica şi Tainele ei. Dacă ne uităm la cuprinsul cărţii Despre Biserică şi învăţătura Bisericii pe scurt, ne minunăm de cursul firesc al învăţăturii Bisericii spus de fratele David într-un mod aparte. Am spus asta în prefaţa cărţii. Multe lucrări sunt despre învăţătura Bisericii şi despre Tainele ei, dar modul în care le-a scris omul care le-a şi trăit a fost aparte. De aceea, astăzi, când citim cartea lui, ne aşezăm pe Cale cu pocăinţă şi cinstirea lui nu rămâne un act superficial, cum se întâmplă uneori la pomenirea unora unde se înghesuie la cuvânt până şi cei care au fost împotriva acelora în timpul vieţii lor.

Pomenirea cu evlavie a celor adormiţi în Domnul este o minunată lucrare a Bisericii de a lărgi Raiul înveşnicirii lor. O clipă petrecută la mormântul lor, o rugăciune şi o floare a recunoştinţei aşezată deasupra fac ca sufletele comemorate să se odihnească în inimile multora. Sfântul Pavel spunea lui Filimon: sufletul meu se odihneşte în tine, frate! A se odihni fraţii în inima noastră este ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi şi ei, de asemenea.

Să se odihnească fericiţii noştri înaintaşi în inima noastră, a câtor mai mulţi dintre noi, asta înseamnă a le face veşnicia lor tot mai binecuvântată. Dacă vrem să fericim pe părinţii şi înaintaşii noştri, să-i lăsăm să se odihnească în inima noastră. Că inimile noastre împreună formează Raiul lui Dumnezeu. Şi cu cât în mai multe inimi se vor odihni părinţii noştri, cu atât mai mare va fi Raiul şi întinderea fericirii veşnice în care ei se vor desfăta, simţind că urmaşii lor şi-au deschis inima ca să-i primească în ea.

Un Rai mai generos pentru fericiţii noştri înaintaşi, iată ce datorie sfântă ni se cere cu real folos duhovnicesc pentru ei şi, în aceeaşi măsură, şi pentru noi. A se odihni ei în inimile noastre înseamnă că toţi cei care le ofertează inima sunt într-o unitate de învăţătură şi dragoste cu ei şi unii cu alţii. Poate că Raiul acestei unităţi nu-i mai limpede gândit decât în această comuniune a credinţei cu lanţul de aur al tuturor sfinţilor care şi-au aflat şi-şi vor afla odihna unii în alţii, de la generaţia Apostolilor până la cea a Eshatonului.

Preot Petru RONCEA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *