Un om (Ştefan Nagy) din comuna Mezobaj de lângă Salonta Mare, întorcându-se într-o seară de la hotar, a început a predica prin sat că lui i s-a arătat o vedenie cerească într-un stejar din pădure şi această vedenie i-a spus că sub stejar se află îngropate 5 butoaie cu diamante, 5 cu aur şi 10 cu argint; şi această comoară va putea fi săpată numai de credincioşii satului. S-au şi strâns îndată o ceată de 70 din cei mai bătrâni şi credincioşi oameni din sat şi au plecat cu sape şi lopeţi în pădure, însoţiţi de omul ce văzuse arătarea. Ajunşi acolo, au făcut rugăciune de două ceasuri şi apoi s-au apucat de săpat. Până dimineaţa au săpat mereu şi, în cele din urmă, în loc de comoară, au dat peste un izvor cu apă limpede şi bună cum nu se mai află alta pe acolo. Oamenii s-au întors acasă necăjiţi…
Întâmplarea din satul Mezobaj le poate fi de învăţătură şi de mustrare oamenilor de acolo şi din alte părţi. Izvorul ce l-au aflat căutând după comori, dacă ar avea grai, aşa ar grăi: „O, voi, nebunilor de oameni, căci căutaţi după comori pământeşti şi nu vă învăţaţi odată că comoara cea adevărata este «apa cea vie» despre care a zis Iisus către Samarineanca că este izvorul vieţii şi al nemuririi”. „Pe Mine, izvorul vieţii, M-aţi părăsit” (Ier 2, 13) voi, oamenilor, şi căutaţi după aur şi argint”.
«Lumina Satelor» nr. 17 / 6 mai 1923, p. 3
Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016
