„M-am gândit când, la rugăciune, surioara a zis Îţi mulţumim pentru Sfânta Liturghie de astăzi şi mi s-a dus gândul: Doamne, cum ar arăta lumea aceasta fără Sfânta Liturghie? Ce ne-am fi făcut noi dacă nu o aveam? Şi ce ne-am fi făcut dacă nu aveam sfânta adunare? Cum era viaţa noastră, cum era lumea, cum era Biserica noastră fără adunarea Oastei Domnului? Cum era viaţa mea fără acestea? Zice fratele Traian: Unde-aş fi eu astăzi, dacă mila-Ţi nu era? Cum arăta familia noastră dacă nu era Lucrarea Oastei Domnului, dacă nu era Părintele Iosif Trifa, dacă nu era fratele Traian?
Cât de bun este Domnul! Spune fratele Traian Dorz: Eu ştiu şi cred din toată inima că acolo, pe munte, când s-au dat legile, când erau 70 de profeţi – poate nu greşesc – zice, era şi duhul Părintelui Iosif când Dumnezeu a dat legea şi a zis: Ascultă, Israele şi să iei aminte şi du-te şi să spui poporului exact aşa cum ai auzit… Şi zice fratele Traian: Ceilalţi profeţi nu au luat aminte; de aceea popoarele lor au rătăcit în alte învăţături şi în alte crezuri, dar Moise a venit la popor şi a spus exact cum Dumnezeu i-a vorbit pe munte. Şi zice: Eu cred că şi duhul Părintelui Iosif era acolo, pe munte, şi a venit şi a vorbit exact aşa cum i-a vorbit Domnul; de aceea duhul acesta a putut face atâta înflăcărare, atâta schimbare şi atâta putere în ţara noastră, un vuiet şi un foc atât de puternic a aprins ţara noastră. Aici, am citit din Moţiune: Iar dacă avem dovada aceasta că focul lui arde în Lucrarea Domnului, în adunarea Lui, a spune că mai suntem întristaţi pentru ceva, ar însemna să-L întristăm pe Duhul Sfânt.
Vedeţi, vine câteodată o întristare, din partea vrăjmaşului (…) Cu părere de rău, am ascultat aici şi lucruri care mai puţin ne încântă. Ce bine ar fi fost fără ele! Dar, poate, ce rău ar fi fost, că fac şi ele parte din lupta şi din credinţa noastră. Spune fratele Traian: De ce sunt atâtea neînţelegeri între noi? De ce sunt atâtea certuri, de ce ne mâniem aşa de repede? De ce nu ne putem îngădui? Zice: Să ştiţi că nu versetele biblice sunt diferite, ci sunt păcate ascunse în viaţa noastră. Şi noi zicem, vedeţi, s-a tot spus şi părintele Claudiu a început ieri un cuvânt aşa de important – Duhul lui Dumnezeu, Care ne cunoaşte inimile şi viaţa fiecăruia, ne-a pregătit aici câte o feliuţă albă de pâine, moale, caldă, pentru fiecare inimă; mai sunt atâtea lucruri în viaţa noastră (…)
Am rugat pe cineva să pună testerul pe maşina ce o aveam în curte. Şi când pune testerul: O, zice, aveţi atâtea anomalii pe aici! Au început să pâlpâie, să joace o grămadă de becuri. Zice: Aveţi mai multe probleme la maşină… După ce mi-a spus asta, am zis: O, dacă ai pune Tu acuma testerul peste viaţa mea, câte anomalii ar fi în ea! Câte becuri ar pâlpâi… şi la răbdare, şi la dragoste, şi la seriozitate, şi la rugăciune. Ce restanţieri suntem la toate!”
Fratele Petrică Pocitar (Cornuţel-Banat, CS)
