„În Psalmul 103, prorocul David spune: Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul. Se cuvine să binecuvântăm pe Domnul şi să-L slăvim în vecii vecilor, pentru că El ne-aînvăţat şi cum să luptăm cu duhurile.
Evanghelia zilei este vindecarea lunaticului (Matei 17, 14-23). Evanghelistul Marcu prezintă aceiaşi minune în capitolul 9. Când Mântuitorul cobora depe Tabor, a luat contact cu situaţia reală a lumii.
Şi, venind la ucenici, a văzut mulţime mare împrejurul lor şi pe cărturari sfădindu-se cu ei (Marcu 9, 14). Oamenii, în prezenţa duhului rău, se sfădeau. Unde este duhul rău, acolo nu este pace. În epistola întâi către Corinteni, cap. 1, 11, Apostolul Pavel scrie: Mi-a venit ştire că la voi sunt certuri. Chiar ucenicii creştini aveau probleme între ei. Orice problemă care nu este plăcută lui Dumnezeu este generată de un duh tulburător….
… Doi bătrâni, Tobie şi Raguel, aveau două întristări. Tobie orbise şi l-a trmis pe fiul său, Tobit, să-i caute leac; iar Raguel avea o fată cuprinsă de duhul necurat care îi omorape peţitorii ei. La acest Raguel ajnge Tobie la peţit. Raguel îi dă fata, spunându-i ce-l aşteaptă. Tănărul Tobit şi mireasa lui s-au apărat şi au scăpat de diavolul aşa: intrând în casa lor, toată noaptea s-au rugat împreună şi într-un vas au aprins tămâie cu inima unui peşte pe care-l prinsese Tobit. «Noaptea, apropiindu-se diavolul şi, mirosind inima, a fugit»… Cu rugăciunea şi cu inima cea aprinsă s-au apărat cei doi tineri de diavol…
Aşa fuge şi astăzi dracul de o inimă în care s-a aprins şi arde dragostea şi râvna pentru Evanghelia şi învăţăturile Domnului Iisus Hristos. Mulţi oameni cred că se pot apăra de diavolul cu tămâie de 2-3 lei… Zadarnică este această credinţă, dacă, pe lângă tămia din boltă, nu aprinzi şi tămâia inimii tale…
Să ne aprindem inima împortiva satanei. Prin rugăciuni, să-L coborâm pe Iisus şi Jertfa Lui în inima noastră şi atunci diavolul nu se va putea apropia de noi. («Citiri şi tâlcuiri din Biblie» – Părintele Iosif Trifa).”
fratele Aurel Matei (Sibiu)
