Eftimiu Florea

„Unde eşti?”

Această întrebare scurtă, telegrafică, a fost pusă de Domnul Dumnezeu strămoşului nostru Adam, după săvârşirea primului păcat.

„Unde eşti?”

Această întrebare a răscolit conştiinţa primului păcătos, făcându-l să-şi dea seama de starea lui în faţa Domnului Dumnezeu.

„Unde eşti?”

Această întrebare a Domnului Dumnezeu a scos la suprafaţă, din străfundurile conştiinţei strămoşului omenirii, cele trei simţăminte noi, necunoscute lui înainte de căderea în păcat: frica, ruşinea şi părerea de rău.

„Unde eşti?”

Această întrebare a Domnului Dumnezeu răsună mereu şi astăzi conştiinţei fiecăruia dintre noi atunci când, uitând că suntem copiii Lui, alunecăm pe căile prăpăstioase ale păcatului. Şi: ruşine, frică şi căinţă, părere de rău simte şi astăzi orice păcă­tos pe care-1 străpunge la inimă Cuvântul lui Dum­nezeu.

Vai de cei a căror conştiinţă nu mai tresare la Cuvântul Domnului cerului şi al pământului!

Vai de cei ce rămân nepăsători la chemările Lui! E semn că acestora păcatul le-a înăbuşit cu totul conştiinţa. Ei sunt morţi sufleteşte. Ei sunt morţi în greşelile şi păcatele lor (Ef 2, 1). „Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie” (Ef 4, 19).

va urma

Eftimiu Florea din „Unde eşti?” Editura Oastea Domnului Sibiu, 2015