Era o zi de sărbătoare, pe la ora opt şi jumătate seara. După o muncă intensă şi fără pic de odihnă în domeniul spiritual-creştin, am ieşit în oraş, mânat de anumite treburi. Pe străzile din centru, lume multă. Maşini, trăsuri, autobuze, aleargă toate în goana mare, transportând de la un capăt la altul mulţimile nerăbdătoare. M-am oprit câteva clipe, am stat şi am privit acest tablou adânc zguduitor. În goana aceasta nebunia, am stat şi m-am întrebat: Unde aleargă această lume atâta de zorită? Ce doreşte, ce caută şi unde merge? Impresionant şi zguduitor tablou! O lume care aleargă după vânt!… O lume care aleargă în goana mare spre pieire. Se duce singură la moarte. Întocmai omului legat la ochii amândoi, această lume se prăbuşeşte într-o groaznică prăpastie: păcatul, care roade trupul şi nimiceşte sufletul. O, lume neînţelegătoare! Cum alergi atâta de zorită în gura lui satan, vrăjmaşul tău de moarte?!… Cântarea lui atâta de seducătoare ţi-a furat fiinţa pe care spre robie, cu voie astăzi, i-o încredinţezi!… Sărmane suflete încătuşate! De ce nu înţelegeţi oare că toate acestea înseamnă moartea voastră pentru totdeauna? De ce nu vă dezmeticiţi o clipă şi să înţelegeţi că drumul vostru înseamnă drumul robiei pentru veşnicie. O, suflete subjugate, eu nu am lacrimi să vă plâng îndeajuns! Pentru aceea, din inimă vă rog, opriţi-vă din alergarea voastră. O clipă vă cer numai, ca să vă întrebaţi ce înseamnă şi unde duce această goană. Unde mergeţi atât de zorite? O, lume, până când vei nesocoti oare tot ce e mai preţios în tine: sufletul?
O, dacă ai cunoaşte că toate câte formează acuma ţinta alergării tale nu sunt decât cenuşă, pulbere şi vânt!… Şi atunci cu lacrimi te rog, opreşte-te îndată. Pune chiar acum capăt acestei vieţi fără Dumnezeu şi întoarce-te cu smerenie la Sânul lui Iisus. Numai acolo vei putea găsi mângâiere sufletului tău. Iisus e singurul Care poate astâmpăra foamea şi potoli setea sufletului tău atâta de zbuciumat. El poate chiar acum să strecoare pace şi odihnă sufletului atât de neliniştit. De aceea, haide, ridică-te în grabă şi vino la Iisus, izvorul nesecat al fericirii.
Scump suflet rătăcit în ale lumii valuri, desprinde-te cu grabă de lume şi toate ale ei şi vino, scăldat în lacrimile pocăinţei, sub steagul ostăşiei lui Iisus. Acolo vei afla tot ce nimeni altul nu-ţi va da: viaţa, viaţa fericită, viaţa fără de sfârşit.
Pr. V. I. O.
«Ostaşul Domnului» nr. 8-9 / 1-15 aug. 1934, p. 14-15
Părintele Vasile Ouatu, ostasul jertfirii de sine
culegere şi prezentare:Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
