Pentru creşterea noastră duhovnicească şi intrarea în Împărăţia cerurilor, Părinţii Bisericii au pus la îndemâna noastră mijloacele prin care să atingem această ţintă, mijloace care au fost numite metaforic de către Părintele Iosif Trifa „unelte de lucru”. În completarea tâlcuirii Evangheliei Duminicii a 8-a după Rusalii, Părintele Iosif adaugă şi preafrumoasa şi mult-grăitoarea istorioară «Strada Croitorilor», în care arată că în Sibiu se află – şi se mai află şi astăzi – o stradă ce poartă acest nume, dar că pe această stradă nu mai locuia, în vremea aceea, decât un singur croitor, faţă de vremea când pe acea stradă locuiau cândvanumai meşteri croitori. Şi Părintele aseamănă situaţia aceasta cu începuturile creştinismului, când „viaţa cea creştinească era şi ea o «meserie» în care toţi creştinii lucrau neîncetat, şi minunate fapte şi lucrări cu putere creştinească ştiau să facă” (TâlcuireaEvangheliilor duminicilor de peste an, Ed. O.D., Sibiu, 2006, pg. 252). Interesându-se de situaţia pe pe strada Croitorilor, Părintele află de la un bătrân ce locuia pe strada aceea că oamenii mai ţin ca amintire în casele lor unelte de croitorie: foarfece, ace etc. Şi, văzând starea actuală a celor mai mulţi creştini – anume că „viaţa cea cu adevărat creştinească a slăbit şi s-a stins mereu” (idem), Părintele trage o dureroasă concluzie: „Se păstrează şi azi uneltele de lucru (subl. ns.): foarfece, ace etc., însă nu mai lucrează nimeni cu ele, ci le ţin numai de amintire. Aşa se păstrează şi în casa multor creştini semne sfinte şi scumpe: cruci, icoane, cărţi (subl. ns.), cu care creştinii de demult lucrau şi biruiau păcatele (subl. ns.). Creştinii de azi însă nu mai lucrează cu ele, ci le ţin mai mult numai de amintire şi de paradă” (ibidem).
Creştinii cei de demult – părinţii noştri – lucrau şi biruiau păcatele folosind semne sfinte şi scumpe: cruci, icoane, cărţi… „Unealta cruce” – ca „semn sfânt şi scump” – este o puternică armă de luptă lăsată nouă, creştinilor. Cântăm în Biserică: „Doamne, armă asupra diavolului Crucea Ta ai dat nouă”, dar ne şi adresăm Sfintei Cruci, personificându-o, cu imnul de biruinţă: „Bucură-te, cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!” (Acatistul Sfintei Cruci). Despre Cruce, ca semn de biruinţă, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Cum e cu putinţă să nu faci nicio mişcare de împotrivire când eşti ocărât? – Te-a ocărât? Fă-ţi semnul Crucii pe piept! (subl. ns.). Aminteşte-ţi de toate cele petrecute în timpul Patimilor Domnului şi toată durerea ţi se stinge” (în Omilii la Matei, PSB 23, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994, pg. 978).
„Unealta icoană” – ca „semn sfânt şi scump” – este şi ea, de asemenea, o puternică armă de lucru spre a birui păcatele. Icoanele au nu numai rol educativ şi instructiv, ci, fiind sfinţite, sunt pline de Duhul Sfânt, au în ele harul dumnezeiesc şi puterea facerii de minuni. Au putere dumnezeiască, datorită sfântului pe care-l reprezintă. „Orice icoană scoate la iveală şi arată ceea ce este ascuns. (…) Icoana a fost făcută spre folos, binefacere şi mântuire, pentru ca, prin faptul că sunt scoase la iveală şi vădite lucrurile, să cunoaştem cele ascunse şi astfel pe cele bune să le dorim şi să le râvnim, iar pe cele contrare, adică pe cele rele, să le evităm şi să le urâm” (Sf. Ioan Damaschin, Tratatul al treilea contra celor care atacă sfintele icoane, apoft. 17, în Cultul Sfintelor icoane. Cele trei tratate contra iconoclaştilor, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1998, pg. 137).
Despre „unealta carte” – ca „semn sfânt şi scump” – este de prisos să mai vorbim. Ar fi suficient să pomenim aici doar de Cartea cărţilor – Biblia – pentru a sublinia valoarea cărţilor duhovniceşti ca importante semne sfinte şi scumpe cu care creştinii pot lucra şi birui păcatele.
La îndemnul Părintelui nostru Iosif Trifa, să folosim cu încredere toate „uneltele de lucru” pe care ni le pune la îndemână Biserica, ştiind că şi Sfânta Cruce, şi sfintele icoane, şi Sfânta Evanghelie, şi Postul şi multe alte „unelte” de acest fel ne ajută să biruim păcatele, ispitele şi patimile de tot felul.
Aurel MATEI
din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXVII, nr. 47 (1075) 14-20 NOIEMBRIE 2016
