Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Unitatea Bisericii în fața ereziilor

Unitatea Bisericii în fața ereziilor

Unitatea Bisericii în fața ereziilor

– Unitatea Bisericii de la Schisma din 1054 şi până astăzi –

Cu toată grija Bisericii pentru unitate şi dreaptă credinţă ma- nifestată şi prin rugăciunile din cult şi prin Mărturisirile de credinţă, nici Dumnezeu şi nici Biserica Lui nu pot încălca libertatea omului. Prin urmare, în istoria Creştinismului s-au petrecut şi fapte care au tulburat această unitate. Din cauza unor neînţelegeri dogmatice, cultice şi canonice, Creştinismul Apusean s-a despărţit de cel Răsăritean, la anul 1054. Nu spunem că Biserica cea Una s-a despărţit în două biserici surori, căci aceasta este erezie. În acest caz, Unitatea Bisericii ar sta mai mult în latura văzută şi umană a ei – în unitatea credincioşilor. Nici nu spunem că, prin unirea celor două, s-ar realiza Unitatea Adevăratei Biserici, căci, în acest caz, nici una, nici alta n-au avut unitate şi, prin urmare, nici n-au fost sfinte şi nici în adevăr. Ci vom spune că o parte a creştinismului, adică o mlădiţă, s-a despărţit de tulpină, adică de Viţă. Hristos spune: Eu sunt Viţa, voi mlădiţele… Cine se desparte de viţă moare. Deci Biserica a rămas Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, şi aceasta este Biserica Ortodoxă. Chiar dacă anatemele s-au retras oficial de ambele părţi, catolicii nu s-au lepădat de ereziile condamnate de către Ortodoxie şi cu alte ocazii în afara schismei.

Şi, după acest tragic eveniment, Biserica cea Adevărată n-a încetat să cheme la unitate şi Apusul creştin, cu toate că şi Cruciadele din partea Apusului au contribuit la depărtarea acestuia de Răsărit. Astfel se cunosc încercările sinoadelor de unire de la Lyon (1274) şi de la FerraraFlorenţa (1438-1439), însă fără rezultate prea mari.

În sec. XIV-XVI, Apusul trece printr-o profundă criză, finalizată în cele din urmă în Reforma Protestantă, iar din Protestanţi s-au născut Neoprotestanţii. Astăzi, legat de Scriptură şi de Creştinism, se cunosc peste 25.000 de grupări religioase, altfel spus, secte.

În acest nou context, Biserica Ortodoxă şi-a întărit unitatea prin anumite Mărturisiri de credinţă, Sinoade şi Conferinţe panortodoxe.

Pr. Vasile I. POP

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *