Ştiinţa medicinii a sesizat încă din cele mai vechi timpuri capacitatea şi puterea naturală a organismului uman de a se apăra împotriva duşmanilor din afară (microbi şi viruşi), şi de regenerare a unor ţesuturi musculare sau osoase zdrobite în urma accidentelor. În aceste acţiuni de salvare a sănătăţii şi integrităţii corporale petrecute la nivel micro-celular şi fără voinţa noastră expresă, rolul tămăduitor îi revine sângelui; iar procesul biologic se numeşte fagocitoză.
Chiar în situaţii grave, când anumite organe bolnave trebuie extirpate (un rinichi, splina, pancreasul, un plămân, un ochi etc.), organele vecine se adaptează şi le preiau funcţiile.
Aceasta este regula generală; dar când în trupul unui desfrânat apare microbul sifilisului (spirocheta pallida), care nu poate pătrunde decât prin sărut sau act sexual, atunci sângele cu armata sa de leucocite nu mai porneşte la luptă, ci rămâne nepăsător.
După ce omul a găsit un tratament din afară, prin medicamentele antibiotice, împotriva acestei maladii privite cu îngăduinţă şi jenă, iată că a izbucnit un alt vulcan, incomparabil mai primejdios, numit SIDA. Această urgie devastatoare a vremurilor din urmă, prin care trupul infectat îşi pierde orice capacitate de apărare, este tot o consecinţă a patimilor desfrâului.
La sfârşitul anului 1996 existau pe Glob mai mult de 22 de milioane de persoane infectate cu HIV; iar în fiecare an, numărul se dublează. Zilnic, 8500 de persoane sunt infectate, dintre care 1000 sunt copii sub 15 ani.
Despre iluzia protecţiei, doctorul german C. Wolf, în deplină cunoştinţă de cauză, a afirmat: „Protecţia cu ajutorul prezervativelor e iluzorie, de vreme ce porii cauciucului sunt de 10 ori mai largi decât virusul SIDA. De altfel, ar fi interesant să ştim cine sunt administratorii firmelor care comercializează aceste obiecte, pentru că vom identifica astfel cu siguranţă capetele caracatiţei mondialiste”.
Pentru noi românii există o singură salvare: abstinenţa, recomandată celor necăsătoriţi, şi fidelitatea desăvârşită pentru cei căsătoriţi.
Nici împotriva sifilisului, nici împotriva virusului imuno-deficitar HIV (SIDA), sângele nu mai vrea să lupte. Omul face eforturi disperate să-l răpună şi pe cel din urmă, dar deocamdată toate încercările au rămas zadarnice.
Să fie doar o simplă întâmplare?
Nu-i cumva o altă formă de pucioasă incendiară căzută din înălţimea cerului, pentru a mistui acelaşi păcat de demult?
Pedeapsa neascultării sau Păcatul strămoşesc oglindit în stihia plăcerii sexuale / prof. Ion Lazăr. – Sibiu : Oastea Domnului, 2009
