Oastea Domnului

V-aţi hotărât pentru Domnul?

Binecuvântăm pe Domnul, Care a avut milă şi dragoste faţă de noi. Şi-I mulţumim lui Dumnezeu pentru că această dragoste Şi-a arătat-o în chip deosebit pentru neamul nostru. Această Lucrare s-a născut cu un început foarte modest. Părintele Iosif a fost unul dintre cei mai modeşti apostoli ai lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a făcut prin el lucrări atât de mari. Şi Lucrarea Oastei n-a căutat să aibă publicitate şi nici să se laude, şi nici să se ridice în faţa oamenilor. De aceea Dumnezeu i-a dat şi-i va mai da încă lucrări nespus de minunate şi sfinte. Numele ei a făcut deja ocolul pământului. Şi multe daruri şi binecuvântări pe care Dumnezeu le-a făcut să crească din acest modest ogor al părinţilor noştri, al Bisericii noastre şi al neamului nostru au înviorat şi înviorează sufletele multor oameni, din multe neamuri. Şi acesta-i numai un început.

De aceea binecuvântăm pe Domnul şi ne rugăm Lui să binecuvânteze în continuare poporul nostru, Biserica noastră şi pe cei pe care Dumnezeu i-a rânduit – Dumnezeu i-a rânduit! – în mijlocul nostru conducătorii noştri. Acei care veghează asupra noastră. Acei care ne îndrumă şi-ntr-un fel, şi-ntr-altul. Să-i binecuvânteze Dumnezeu şi să le inspire gândurile Lui, ca, sub îndrumarea lor dreaptă, sănătoasă şi vrednică, să ne putem şi noi bucura aşa cum ne bucurăm acum de libertatea de a ne întâlni atât de mulţi şi de-a ne sfătui, şi de-a ne îndemna la dragoste şi la fapte bune. La întemeierea de căsnicii sănătoase, care sunt baza sănătăţii societăţii şi poporului nostru. Care sunt garanţia continuităţii frumoase a vieţii şi societăţii noastre. Căsnicia, viaţa de familie, familia este temelia societăţii. Şi, când o familie este sănătoasă, ea va creşte un popor sănătos şi un viitor sănătos. Să binecuvântăm pe Domnul pentru acest tineret binecuvântat. [Tineri] care vor întemeia sau au întemeiat familii binecuvântate. Care vor da naştere la un popor binecuvântat. La generaţii binecuvântate, din pricina cărora întreg poporul nostru va fi binecuvântat de Dumnezeu.

Dacă în Sodoma – spune Evanghelia – s-ar fi găsit zece suflete credincioase, Dumnezeu ar fi salvat toată cetatea aceasta din pricina celor zece. Dar nu s‑au găsit. Deci cu cât sunt mai mulţi fii credincioşi în mijlocul unui popor, cu atât Dumnezeu binecuvântează mai mult poporul acela. Cu cât sunt mai mulţi fii credincioşi într-o comună, într-o cetate, într-o societate, cu atât mai mult Dumnezeu binecuvântează societatea aceasta. De aceea să fim credincioşi. Să fim credincioşi şi pentru ceilalţi. Pentru că atunci Dumnezeu va ocroti şi mai departe poporul nostru de nenorocirile care pot să vină peste el şi trupeşte, şi sufleteşte. Şi, când ne rugăm lui Dumnezeu, fie că suntem singuri, fie că suntem mulţime, să nu uităm să pomenim poporul nostru, conducătorii lui, Biserica noastră, păstorii ei; ca să ne putem bucura şi noi de vremuri de pace şi de libertate. Că, dacă suntem cinstiţi faţă de Dumnezeu, vom fi cinstiţi şi faţă de poporul nostru, şi faţă de societatea în care suntem, şi faţă de serviciul şi de munca pe care o facem, şi faţă de vecinii şi prietenii, şi consătenii noştri, fie că-i cunoaştem, fie că nu-i cunoaştem. Că cine-L iubeşte pe Dumnezeu nu poate să-l urască pe nici unul dintre semenii săi. Şi dacă nu-i urâm, sigur că-i iubim. Şi dacă-i iubim, ne rugăm pentru ei. Şi dacă ne rugăm pentru ei, Dumnezeu ne binecuvântează pe toţi.

Aceasta este garanţia fericirii noastre, a tuturor. Să ne iubim cu căldură unii pe alţii şi nici unul să nu se roage numai pentru el însuşi, ci să se roage pentru toţi. Că atunci când noi ne rugăm pentru toţi, şi ceilalţi toţi se roagă pentru noi. Şi unii rugându-ne pentru alţii, Dumnezeu ne binecuvântează pe toţi.

Dorim însă ca, ajungând la starea aceasta, să înţelegem că primul pas este naşterea din nou. V-aţi hotărât pentru Domnul? Trăiţi pentru El cu toată puterea, însufleţind darul şi Duhul lui Dumnezeu Care este în voi şi creând lucruri tot mai frumoase, şi având în mijlocul tuturor semenilor o atitudine tot mai corectă, mai frumoasă, mai vrednică, mai cinstită, mai demnă. Că atunci Dumnezeu va ajuta ca Lucrarea aceasta să-i cuprindă în aceeaşi înălţime frumoasă pe toţi.

Dar, dacă n-am făcut pasul naşterii din nou, noi trebuie să facem acest pas. Pentru că o familie nu se poate întemeia decât atunci când cei doi se leagă hotărât, cu legământ pentru totdeauna, unul de celălalt. Nici mântuirea noastră nu se poate face, pentru că nu există mântuire fără Hristos. Şi nu există mântuire cu Hristos decât atunci când faci legământul şi unirea cu El. Te predai Lui, te hotărăşti pentru El şi capeţi peste numele tău cel vechi numele cel nou de copil al lui Dumnezeu, de ostaş al Domnului, de mântuit al lui Hristos.

Poate că am spus prea puţine… De multe ori, cu cuvinte multe, spui puţine lucruri. Dar dacă din tot ce-am spus aţi reţinut acest unic adevăr: trebuie să vă naşteţi din nou, trebuie să vă logodiţi cu Hristos, trebuie să vă cununaţi cu Hristos prin naşterea din nou, prin legământ, aţi înţeles tot ce-am vrut să spun. Iar după ce s-a făcut această unire prin hotărâre, prin legământ şi prin predare, trăiţi în lumina Lui în aşa fel, încât să fim vrednici să purtăm Numele Lui, iar El cu bucurie şi cu dragoste să ne privească, în fiecare dimineaţă spunându-ne preaiubitor: „Preaiubitule, te iubesc din toată inima!”. Şi să simţim că soarele nu ne mustră, că ploaia nu ne blestemă, că pământul ne poartă cu plăcere şi cu bucurie şi că cerul ne binecuvântează cu dragoste. Numai atunci vom simţi şi vom avea bucuria aceasta, când vom trăi spre slava lui Dumnezeu, spre cinstea lui Hristos.

Şi să nu uităm recunoştinţa pe care-o datorăm acelora prin care am primit noi lumina aceasta şi prin care Dumnezeu ne-a făcut parte de acest har. Nu-l uitaţi pe Părintele Iosif! Căutaţi cărţile lui! Oastea Domnului s-a răspândit cu adevărat prin cărţile Părintelui Iosif. Dacă sunt foarte mulţi care nu ştiu învăţătura şi care uşor se lasă clătinaţi de un vânt sau altul de învăţături străine, este din pricină că nu-s cunoscute cărţile Părintelui. Pe unde se mai pot găsi, împrumutaţi-le, scrieţi-vi-le! Jertfiţi acolo un ceas pe zi, două zile pe săptămână, două săptămâni pe an sau pe lună şi scrieţi-vă cărţile Părintelui Iosif. Şi pătrundeţi-le, ca să vă pătrundeţi de duhul adevăratei credinţe şi învăţături. Şi veţi vedea ce minunat orizont duhovnicesc vi se va deschide. Şi învăţaţi din ele ascultarea şi trăirea cea după voia lui Dumnezeu, ca să puteţi avea viaţa veşnică.

 din vorbirea fratelui Traian Dorz la nunta de la Cireşoaia – 12 mai 1984

Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol. 3