Va fi-un amurg din care tu zorii n-ai să-i vezi
şi-apoi n-o să se ştie nici locul unde şezi,
şi-apoi se va reface viaţa alor tăi,
şi-apoi o să se uite c-ai fost pe-aceste căi.
Un fir nu e o pânză, o frunză nu-i un pom,
un strop nu e izvorul – şi lumea nu-i un om;
o clipă-i dă viaţa – şi-o altă clipă-o ia,
şi totuşi viaţa scurtă – ce scumpă este ea!
Nu numai graiu-ţi merge prin lume în ce-ai spus,
grăieşte şi tăcerea adesea mai presus;
din grai şi din tăcere se-ncheag-al tău cuvânt
cu care te aşteaptă Judecătorul Sfânt.
Când e-Adevăru-n tine poţi să trăieşti sau mori
în orice zi sau noapte, în orice-amurg sau zori;
şi chiar de-ai vrea ca lipsa să nu ţi-o simtă-ai tăi,
mereu vor curge lacrimi de dor pe-a tale căi.
…Va fi-un amurg din care te duci şi tu, c-aşa-i
sortit din lumea asta să pleci – şi nu să stai,
dar când Hristos e-al vieţii şi-al morţii tale Ţel,
mergi fericit, că-n capăt cu drag te-aşteaptă El.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
