Noi am început mai demult, dar n-am putut să urmărim îndeaproape gândul acesta foarte frumos: să păstrăm şi să adunăm cuvântările deosebite ale fraţilor noştri deosebiţi la nunţile noastre, la parastase, la adunări… Unele s-au mai înregistrat şi s-au păstrat… Am început de câţiva ani, de când am putut avea un casetofon la îndemână, să înregistrăm vorbirile fraţilor de pe la nunţi, de la Sibiu, de la parastase sau din alte împrejurări… Şi am început să strângem, copiind după înregistrare, vorbirile fraţilor. Să le încorporăm apoi în volume, în care să se adune câte o sută de vorbiri: vorbirea fratelui cutare, de la cutare împrejurare, din cutare loc; a altui frate, din altă parte. Ştiţi ce lucruri frumoase conţin astfel de cuvântări? Unele înregistrări se pierd; în alte [cazuri] se degradează banda; cu altele [se întâmplă că], în grabă şi neavând altă bandă, treci peste ele… Şi cuvântul inspirat, spus de Domnul atunci prin fratele se pierde pe totdeauna. Dar dacă noi le copiem şi le putem aduna rând cu rând, va veni vremea când ştiţi cum vor fi căutate acestea? Ca aurul cel mai de preţ. Pentru că aurul pământului, oricâtă valoare are, se degradează şi se pierde, până la urma urmei. Şi nu prea ai mare folos de el. Dar aurul duhovnicesc va fi totdeauna cu atât mai important, cu cât fraţii care l-au vestit s-au dus. Ce frumos e să asculţi acum o vorbire a fratelui Popa Petru, a celorlalţi fraţi, care de fiecare dată când au deschis gura au spus cuvinte de aur şi de foc, de valoare şi de durată eternă. Pentru că au spus Cuvântul lui Dumnezeu.
Vă rugăm foarte mult pe cei care aveţi înregistrări pe casete de mai demult cu cuvântări deosebite, să le transcrieţi. Ascultaţi o frază, o scrieţi din memorie. Ascultaţi mai departe altă frază şi scrii fraza următoare. Şi veţi reţine astfel, spunând: „La adunarea cutare, fratele cutare a spus cuvântarea următoare…”.
Scrieţi pe caiete tot ce aveţi pe benzile şi casetele frăţiilor voastre. Şi, când vine vremea odată, le strângem pe toate, le facem o selecţie, le mai facem pe ici, pe colo, unele corecturi care sunt necesare fie din cauza aparatului, fie din cauza timpului, fie din cauza neînţelegerii. Noi vom face pe urmă corectura şi le vom aranja în aşa fel, încât ele să apară frumos. Şi veţi vedea, la bătrâneţe, ce bucurie veţi avea când veţi citi încă o dată, de la adunări, cuvântările spuse de Domnul în astfel de împrejurări.
Să ştiţi: sunt foarte multe idei inspirate de Duhul lui Dumnezeu în astfel de vorbiri pe care nici fratele care le-a spus, nici ceilalţi nu le-au repetat. Inspiraţia Domnului în momentul acesta a fost aşa şi el n-a mai avut nici înainte şi n-a avut nici în urmă o astfel de lumină asupra unui adevăr ca atunci. Nu-i păcat să se piardă astfel de lucruri? Luaţi-vă pe inimă fiecare dintre cei care sunteţi aici, în folosul vostru şi al urmaşilor voştri, gândul acesta şi tot ce aveţi frumos pe casete sau pe benzi transcrieţi. Unul aţi fost de faţă la o adunare; altul, la o altă adunare. În felul acesta, se vor putea strânge şi selecta tot ce a fost frumos, ca să le putem pe urmă pregăti acestea ca pe o zestre minunată pentru voi, pentru urmaşii voştri şi pentru istorie, cât timp va mai fi.
„Strângeţi fărâmiturile” e o poruncă cerească. Strângeţi aceste fărâmituri şi transcrieţi tot ce aţi înregistrat frumos. Şi veţi vedea ce minunată zestre veţi ajuta să aibă Lucrarea asta sfântă în urma noastră, cu contribuţia fiecăruia dintre noi. Acest lucru nu este greu deloc. Fiecare îl puteţi face.
Judecătorii noştri – cei doi: Dumnezeu şi timpul…
Cuvinte la Sărbătorile Literare / Traian Dorz.
– Sibiu: Oastea Domnului, 2012
