Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Valoarea încercărilor

Valoarea încercărilor

Valoarea încercărilor

Privind în cursul istoriei Scripturii, toţi cei care au căutat mântuirea au avut de dus lupta cu ispita, cu încercarea… Adam, în Eden, primise ca dreptar porunca dumnezeiască, dar nu a respectat-o, ci a ascultat şoapta ispititorului, care i-a descoperit o a doua cale. Astfel, prin neascultarea lui

Adam şi Eva, ispita s-a permanentizat în viaţa omului, acesta având libertatea de a alege. În nemărginita Sa iubire, Dumnezeu lasă libertatea omului de a alege binele sau răul. De la Adam până la Mântuitorul şi de la El până la noi, spunea un părinte că mântuirea nu se dă unor pierde-vară. Toată viaţa noastră este o continuă alegere între două sau mai multe opţiuni, şi astfel arătăm de fapt cine suntem.

Când ai luat hotărârea de a merge pe calea Domnului, ai lipită de tine ispita. Omul îi are de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui, după cum zice Părintele Iosif Trifa: „Te-ai prostit, vrei tu să ne înveţi pe noi?”. Şi înţelegem de aici că este nevoie de încercarea credinţei, care este mai scumpă decât aurul cel pieritor, dar care mai întâi este lămurit prin foc.

Îl vedem pe Iov ispitit chiar de nevasta lui, care a zis către el: „Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori! Dar Iov i-a răspuns: Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce, dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele” (Iov 2, 9-10)?

Să nu credem că noi vom fi lipsiţi de ispitire din partea celui rău care să ne pună la încercare alegerea noastră. Dacă nu prin soţie sau prieteni, ca Iov, poate prin soţul împătimit, poate printr-un vecin, un coleg de şcoală sau de serviciu etc. Toate aceste încercări sau ispite ne sunt necesare, pentru că doar astfel dovedim că ascultăm de porunca dumnezeiască sau că ascultăm de şoapta vrăjmaşului diavol. Dacă nu vom cârti atunci când vin încercările peste noi, ci, dacă s-ar putea, să mulţumim pentru ele, aşa cum făceau odinioară sfinţii, atunci vom deveni aur strălucitor, curăţit prin foc.

Costel HÎNCU

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *