Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home VALOAREA ŞI RESPECTUL

VALOAREA ŞI RESPECTUL

VALOAREA ŞI RESPECTUL

din vorbirea şi rugăciunea fratelui Traian Dorz
de la adunarea onomastică
a fratelui Popa Petru,

Săucani – 29 iunie 1985

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

,,Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit vouă Cuvântul lui Dumnezeu. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa.”

„Iisus Hristos este acelaşi: ieri, azi şi în veci!”

Într-adevăr, se cuvine să-I mulţumim din toată inima Domnului şi Dumnezeului nostru pentru o zi ca asta în care trăim împrejurări şi momente, şi impresii, şi… prezenţa unui har deosebit pe care Domnul Dumnezeul nostru îl revarsă, în toate privinţele, peste sufletele şi peste viaţa noastră.

Porunca din sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu pe care am citit-o este una dintre cele mai de seamă porunci. „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit vouă Cuvântul lui Dumnezeu” este una dintre cele mai însemnate porunci, în­tr-ade­văr, pe care sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu ni le aduce totdeauna aminte. Pentru că, după dragostea de Dumnezeu şi după porunca respectului şi ascultării de Dumnezeu, nu-i altă poruncă mai mare, decât porunca să ne cinstim părinţii noştri, oamenii mari ai lui Dumnezeu care, după El, prin El şi pentru El, au căutat să ne aducă nouă lumina şi mântuirea şi pentru viaţa aceasta, şi pentru viaţa veşnică.

Într-adevăr, datoria de ascultare şi de preţuire faţă de părinţii noştri este o datorie pe care nu trebuie să o considerăm niciodată încheiată, câtă vreme trăim pe pământ. Că şi prin aceasta se vede credinţa şi viaţa, şi preţul, şi valoarea unui om: după felul cum îi respectă pe marii săi binefăcători, pe părinţii săi, pe înaintaşii săi, pe aceia care, după Dumnezeu, au fost pentru el mijlocul şi lumina, luminătorii şi îndrumătorii de la viaţă spre viaţă, de la lumea aceasta pentru lumea viitoare, din existenţa aceasta la existenţa veşnică.

Spune o înţelepciune aşa: „Dacă părintele tău trupesc şi părintele tău sufletesc au aceeaşi trebuinţă de tine în acelaşi timp, dator eşti să-l ajuţi întâi pe părintele tău sufletesc şi apoi pe cel trupesc”. Pentru că părintele tău trupesc te-a născut pentru o viaţă trecătoare şi ţi-a făcut un bine pentru lumea aceasta; dar părintele tău sufletesc te-a născut pentru viaţa veşnică şi ţi-a făcut un bine pentru mântuirea eternă a sufletului tău şi pentru existenţa ta cea nesfârşită.

Într-adevăr, între cele zece porunci, primele patru vorbesc despre datoria noastră faţă de Dumnezeu. Dar a cincea, prima dintre [următoarele] şase porunci, ne vorbeşte despre datoria faţă de părinţii noştri. Mântuitorul Însuşi a spus într‑una din cuvântările Sale ascultătorilor Lui despre cinstirea părinţilor noştri: „«Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta» este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă, ca să fii fericit şi să trăieşti mulţi ani pe pământ”.

Această cinstire a părinţilor noştri se dovedeşte însă, în primul rând, prin ascultarea de cuvântul lor.

va urma

din „Frate de aur şi de miere sfântă”
– Popa Petru de la Săucani – vol. 1
Lucrare alcătuită de Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *